E 1 Decembrie! E ziua naţională a României, adică ziua în care trebuie să te simţi mândru că eşti român, cică! Greşit, total greşit! Trebuie să te simţi mândru că eşti român în fiecare zi pentru că asta e ţara ta, cu bune şi rele!

Din păcate populaţia acestei ţări este formată din oameni mişto care îşi iubesc ţara şi frustraţi care au impresia că aici e iadul pe pământ! Din punctul meu de vedere, cei din a doua categorie pot pleca oricând, oricum ţara asta citeşte mai departe!

Când m-am născut eram mic, mult prea mic pentru a-mi putea alege numele, aşa că au făcut-o alţii. Probabil părinţii mei, sigur nu eu!

Când am mai crescut am auzit că toţi mă strigau Andrei! Atunci mi-am dat seama că e ceva foarte normal pentru că şi pe câine îl stigau Liza. Apoi am mai crescut puţin şi am aflat că mă mai numesc şi Vasilică şi Tanasă. Deşi mie îmi plăcea mai mult la 7-8 ani să mi se spună Vasilică, tot mai mulţi mă stigau Andrei, aşa că a început să îmi placă numele ăsta.

Când mergeam la şcoală de Sf. Andrei, colegilor trebuia să le fac cinste cu bomboane şi caramele, iar când am crescut am trecut la bere! Oare de asta am primit eu numele ăsta?

Am apreciat mereu pe cei care mi-au transmis un mesaj de “La mulţi (b)ani!”, dar nici o dată nu mi-a plăcut să fiu tras de urechi/nas/obraz/alte părţi ale corpului pe motiv că e ziua mea.

Cred că ar trebui să mă opresc aici cu articolul pentru că iar îmi sună telefonul! Oare de ce?

Azi nu întreb femeile. Ele oricum nu (prea) refuză, mai ales când li se oferă ceva moca.

Vorbim ca între bărbaţi şi repet întrebarea din titlul articolului, dar puţin mai detaliată: Dacă într-o (bună) zi, o tipă vine la tine direct şi îţi spune că vrea să facă cunoştinţă cu tine, şi după aceea, îţi spune că vrea să meargă la un suc cu tine, ce faci? Te bagi sau nu?

Da, ştiu acum îmi vei spune că depinde! Depinde de ce? Păi citeşte mai departe!

La Zoom s-a pus problema măririi echipei cu ceva timp în urmă aşa că am pus un anunţ pe unul dintre cele mai cunoscute site-uri de joburi din România pentru a ne selecta viitorii colegi!

Nu am cerut nimic ieşit din comun, probabil că orice persoană cu cunoştinţe să spunem cât de cât solide de Office (atât Microsoft Office, cât şi Open Office)  ar fi putut avea o şansă mare pentru a ni se alătura. Desigur, cei cu ceva cunoştinţe de Corel Draw şi/sau Adobe Photoshop ar fi avut un avantaj.

Am primit multe CV-uri, poate cu mult mai multe decât ne aşteptam! Fac o paranteză şi spun că se vede că e o mare foame de locuri de muncă.

Aşa cum era de aşteptat din marea majoritate foarte puţini ar fi putut fi selectaţi! Mulţi cred că e usor să fii operator copycenter şi tipografie, dar nu e chiar aşa! Să nu uităm că sloganul nostru este (încă) şi va rămâne Calitate şi citeşte mai departe!

Zilele trecute m-am întâlnit cu un fost coleg de cămin cu care am stat câteva ore şi-am purtat nişte discuţii.

Pentru că era foarte aproape locul unde stau în prezent, am decis să mergem la Pizza House, o pizzerie căreia nu i-am mai călcat pragul, dar de la care mai făcuse comandă pentru acasă.

Ajunşi acolo, am putut observa foarte multă mizerie pe jos, şi mă refer la un praf de ciment sau ceva asemănător, aşa că am preferat împreună cu amicul meu să stăm pe terasă. Deşi aveau în meniu o listă de peste 10 sortimente de bere, fizic nu aveau decât două, şi citeste mai departe!