Azi nu întreb femeile. Ele oricum nu (prea) refuză, mai ales când li se oferă ceva moca.

Vorbim ca între bărbaţi şi repet întrebarea din titlul articolului, dar puţin mai detaliată: Dacă într-o (bună) zi, o tipă vine la tine direct şi îţi spune că vrea să facă cunoştinţă cu tine, şi după aceea, îţi spune că vrea să meargă la un suc cu tine, ce faci? Te bagi sau nu?

Da, ştiu acum îmi vei spune că depinde! Depinde de ce? Păi citeşte mai departe!

La Zoom s-a pus problema măririi echipei cu ceva timp în urmă aşa că am pus un anunţ pe unul dintre cele mai cunoscute site-uri de joburi din România pentru a ne selecta viitorii colegi!

Nu am cerut nimic ieşit din comun, probabil că orice persoană cu cunoştinţe să spunem cât de cât solide de Office (atât Microsoft Office, cât şi Open Office)  ar fi putut avea o şansă mare pentru a ni se alătura. Desigur, cei cu ceva cunoştinţe de Corel Draw şi/sau Adobe Photoshop ar fi avut un avantaj.

Am primit multe CV-uri, poate cu mult mai multe decât ne aşteptam! Fac o paranteză şi spun că se vede că e o mare foame de locuri de muncă.

Aşa cum era de aşteptat din marea majoritate foarte puţini ar fi putut fi selectaţi! Mulţi cred că e usor să fii operator copycenter şi tipografie, dar nu e chiar aşa! Să nu uităm că sloganul nostru este (încă) şi va rămâne Calitate şi citeşte mai departe!

Nu m-am săturat să critic o tipă ce-şi arată păsărica pe Facebook, aşa că am mai scris un articol despre site-ul de socializare după care moare toată lumea.

(more…)

Am vrut să scriu un articol despre viaţa despre student. L-am trecut în rezervă. Îl voi scrie, nu ştiu când, dar îl voi scrie.

Între timp mi-a venit altă idee. Mă întreb dacă există oameni care să nu mintă. Probabil că nu, de fapt cu siguranţă NU. Şi eu mint, şi tu minţi, şi el/ea minte mai bine sau mai puţin bine. Dar cu siguranţă nu e bine. Niciodată nu vei ajunge foarte departe când minţi. Vei bate pasul pe loc.

Sunt momente când trebuie să recunoşti. Mereu e mai bine mai târziu decât deloc.

Trebuie să fii sincer, chiar dacă adevărul doare, şi doare chiar tare uneori. Oricum te vei scăpa peste o zi, o săptămână, o lună sau un an, sau poate chiar peste 10 ani. Aşa că mai bine spui din prima adevărul. Orice om greşeşte şi atunci e normal să fi iertat când minţi. Dar cu toate că poţi fi iertat o dată, de două ori, de..n ori, sigur nimeni nu va avea destulă răbdare să te ierte când minţi mereu.

Tu cât de des minţi? Dar de câte ori te dai de gol după aceea?

Nu merg zilnic la biserică, ba chiar nu merg nici săptămânal. Şi uneori nici măcar lunar! Însă trec foarte des prin faţa Mitropoliei Ortodoxe din Iaşi şi mai intru uneori să mai aprind o lumânare pentru tata. Nu ştiu cât efect o avea chestia asta asupra lui însă mă face să îmi amintesc  de timpurile pe care le-am petrecut împreună.

În fine, nu vreau să deviez discuţia în altă parte. De fiecare dată când intru pe poarta Mitropolii eşti asaltat de mulţi, foarte mulţi cerşetori. De ce? Pentru că Biserica Ortodoxă îi tolerează (cea Catolică mai puţin, dar voi avea articole şi despre asta).

Şi nu (more…)

Nu am negat niciodată că lucrez la un copycenter care intre timp a devenit şi tipografie digitală, şi probabil că în viitorul apropiat va avea şi o editură! Deşi sunt încă student şi banii pe care îi câştig de la locul de muncă îmi sunt suficienţi, mai intru uneori şi citesc mail-urile celor de la eJobs şi Bestjobs pentru a vedea ce se mai cere pe piaţă sau pentru a mă amuza!

Într-o zi când mă plictiseam foarte tare am aplicat un CV pentru un job de operator la o firmă concurentă, mai exact la cei de la Stef, şi surpriză, probabil că au văzut că aveam vreo 3 ani de experienţă, şi m-au sunat…m-au sunat după 6 luni să îmi spună că eu sunt omul pe care ei îl caută şi că vor să vin la un interviu.

Răspunsul meu a fost unul ironic. Acum stau şi mă gândesc dacă ei îşi cheamă candidaţii la interviu după jumătate de an cine pana mea e aşa de tâmpit să aştepte un loc de muncă atât timp!

Ai accepta să mergi la un interviu pentru un post la care ai aplicat acum 6 luni dacă ai şti sigur că nu ai fi plătit mai bine decât la actualul job?

Nu am apreciat niciodată sărbătoarea asta pentru că doi îndrăgostiţi nu au nevoi de o zi a lor în care să îşi arate că se iubesc. Oare nu pot face asta oricând? Au nevoie de o anumită zi din an ca să-şi declare sentimentele?

Părerea mea că acel individ  care a propus pentru prima dată ziua de 14 februarie drept Ziua Îndrăgostiţilor ar trebui considerat un bun marketeer pentru că a făcut dintr-o idei un rahat care se vinde, şi încă se vinde foarte bine!

Doar dacă stam să ne gândim câţi bani dau tinerii, şi nu numai, pe tot felul de porcării pentru a face un cadou iubitei/iubitului de Valentine’s Day.

Avantajul este de partea unor oameni de afaceri care îşi pot adapta business-ul pentru a vinde şi mai mult în această perioadă!

Unde mai punem că noi, Românii avem sărbătoarea noastră cu îndrăgostiţi, cu busuioc, cu ursit si cu alte chestii care se sărbătoreşte pe 24 februarie şi pe care o uităm în favoarea celei importate.

Sărbătorile de iarnă m-au făcut să îmi aduc aminte de gaşca mea din copilărie! Era minunat, eram mulţi, foarte mulţi, eram vreo 50 cred, poate uneori şi mai mulţi!

Treptat o parte şi-au luat zborul unul câte unul în ţările “mai calde” pentru că, spun ei, în România nu poţi câştiga destui bani! Greşit! Poate că nu au încercat destul! În fine, au plecat, şi se întorc doar o dată la doi ani!

Alţii au plecat la facultate, uitând de locul unde a crescut sau din contră amintindu-şi cu drag! Aici mă încadrez şi eu!

Însă, nu puteam fi seară de seară mereu, clar! Cu toate astea o parte am rămas alături şi ori de câte ori avem ocazia vorbim sau  ne distrăm împreună!

Oricum în concluzie, gaşca s-a spart, şi acum chiar dacă mai vin de la Iaşi ca să mă mai întâlnesc cu ei, foarte puţini mai răspund la astfel de provocări!

De când m-am născut eu mi-am dat seama că e iarnă… pentru că m-am născut într-un spital din România, deci clar nu avea un sistem de încălzire prea bună, aaa şi era şi noapte , că nici cu lumina nu stăteau prea bine.

Că m-am născut pe 9 decembrie mi-am dat seama imediat ce  am văzut la maternitate un calendar cu fotografii cu femei deochiate ascuns întrun sertar în care era bifată această zi. De ce oare? Se născuse vreun geniu în ziua aia? Da, se născuse… EU!

Restul evenimentelor importante ce s-au petrecut în această zi sunt doar o prefaţă pentru ce avea să se întâmple pe 9 decembrie 1988:

• 1641 – A murit pictorul flamand Antony Van Dick (n. 22.03.1599). Probabil că nu ştia că nu prea apreciez pictura şi aşa că a spus că mai bine moare! Acum nu ştiu dacă pe lângă faptul că era flamand, mai era şi flămând când a fugit pe lumea cealaltă. Sunt curios dacă atunci când era mic la scoală îl striga lumea cuculeţ.
• 1878 - S-a născut marele Duce Mihail, fratele ultimului ţar al Rusiei (m.10.07.1918). S-a născut cu ceva timp înaintea mea ca să strângă prune pentru vodca pe care avea s-o beau în facultate!
• 1879 – S-a născut I.V. Stalin (Iosif Vissarionovici Djugaşvili), şef al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1924-1953), personaj stigmatizat al istoriei. S-a născut ca să îl ajute pe Mihai (ăla de mai sus) să strângă şi mai multe prune! Cei care îndrăzneau să mănânce din prunele sale era omorât! Se pare că erau destul de tentante pentru că au fost mulţi morţi!
• 1894 - Pe străzile Capitalei a început să circule primul tramvai electric. Ruta tramvaiului, având numărul 14, era pe bulevardul Est-Vest (Bulevardul Cotroceni-Obor). S-a defectat destul de des, fapt ce avea să mă convingă să mă apuc de Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei! Acum sper s-o şi termin!
• 1967 – A venit pe lume Dan Senzaţionescu Diaconu Diaconescu! Cred că am să mă înscriu la el în partid dacă nu îl arestează ăştia din nou!
• 1968 - S-a născut Ionuţ Lupescu, fost internaţional de fotbal. Din păcate va deveni mai târziu căţel şitotuţi mă mir cum de nu a avut grijă Băsescu de el!
• 1981 – S-a născut şi Gina Pistol! Probabil o viitoare partenera de-a mea de sex! ( Sper să nu citească Andreea asta, că mi-o iau urât )

Celelate evenimente au fost doar nişte glume proaste! Sau cel puţin aşa vor fi până peste un an când am să mai scriu din nou despre asta!

Nu am mai scris de mult timp, poate chiar de foarte mult! Aproape în fiecare zi mă gândeam să revin, dar când? Idei, timp de scris, internet…. nu e chiar aşa simplu să scriu pe cronicutză mai ales că în majoritatea zilelor am un program foarte încărcat. De fapt ideiile pot fi excluse de aici pentru că am zilnic 3-4 idei de articole, dar nu e timp, şi dacă nu este, nu este!

Dar uite că m-am hotărât să revin şi să dau drumul din nou la mâini pe tastatură, că doar nu avea să las munca mea de peste 2 ani să se ducă pe apa Sâmbetei/Bahluiului.

So, rămâneţi prin zonă pentru că I’m back.