Sunt foarte convins că sunteţi de acord cu ce am scris mai sus cu toate că sunteţi români, iar românii, trebuie să recunoaştem, aleargă după mocăciuni mai ceva ca după hrană sau nu mai ştiu ce!

Şi asta deşi stim cu toţii că de cele mai multe ori produsele ieftine şi mai ales cele oferite gratis sunt de o calitate îndoielnică, însă noi, locuitorii acestei ţări ştim să spunem foarte sec: “Decât deloc, mai bine aşa”!

Toată discuţia asta am pornit-o cu gândul să ajung la internetul din căminele studenţeşti unde trebuie de cele mai multe ori să te înarmezi cu multă răbdare ca să poţi face şi tu ceva cu el, şi ştiţi de ce? Pentru că e moca, iar moca=proastă calitate!

Ieri, de exemplu am vrut să îmi termin şi eu tema pentru practică, care ar fi trebuit s-o predau de fapt acum 2 săptămâni, şi ajuns în cameră cu un chef nebun (da, chiar aveam chef) de muncă, dar am constat că netul merge din părţi şi cheful s-a dus!

Ce se poate face? Păi cred că o idee bună ar fi ca în fiecare utilizator de internet dintr-un cămin studenţesc să plătească lunar o sumă relativ mică, să zicem 5-10 lei, pentru a pune pe picioare routerele alea şi serverele, şi ce-o mai trebui!

Sunt curios cum merge netul prin căminele studenţeşti din Bucureşti, de exemplu.. sau oare cum ar fi să le meargă internetul aşa şi la cei din Guvern sau  Parlament că şi acolo e tot moca doar!!?

P.S. Nu, nu a venit netul în cămin, ci scriu cu ajutorul internetului wireless din oraş

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.