Să fie trimis comentariul admin-ului în Spam!

Am vrut să scriu un articol despre viaţa despre student. L-am trecut în rezervă. Îl voi scrie, nu ştiu când, dar îl voi scrie.

Între timp mi-a venit altă idee. Mă întreb dacă există oameni care să nu mintă. Probabil că nu, de fapt cu siguranţă NU. Şi eu mint, şi tu minţi, şi el/ea minte mai bine sau mai puţin bine. Dar cu siguranţă nu e bine. Niciodată nu vei ajunge foarte departe când minţi. Vei bate pasul pe loc.

Sunt momente când trebuie să recunoşti. Mereu e mai bine mai târziu decât deloc.

Trebuie să fii sincer, chiar dacă adevărul doare, şi doare chiar tare uneori. Oricum te vei scăpa peste o zi, o săptămână, o lună sau un an, sau poate chiar peste 10 ani. Aşa că mai bine spui din prima adevărul. Orice om greşeşte şi atunci e normal să fi iertat când minţi. Dar cu toate că poţi fi iertat o dată, de două ori, de..n ori, sigur nimeni nu va avea destulă răbdare să te ierte când minţi mereu.

Tu cât de des minţi? Dar de câte ori te dai de gol după aceea?

Am scris despre cum mint parinţii pe copii în legătură cu apariţia lor. Păi ce credeaţi că parinţii doar atât mint?

De exemplu, când eram mici şi ne uitam pe la televizor şi vedeam doi (o ea şi un el, acum poţi vedea şi un el şi o el sau o ea şi un ea) că se sărută, din curiozitate întrebai: Mama, mama, dar ce-i face aia lui nenea? Mama îţi răspundea la fel de sec ca şi în cazul berzei: Read the rest of this entry »

Părinţii sunt nişte mincinoşi. Clar. Singur. Indiscutabil. De ce? Uite de asta:

Orice puşti după ce se naşte şi mai creşte un pic se întreabă: Eu cum pana mea am apărut pe lumea asta? Bineînţeles că nu v-a găsi un răspuns şi  că prima dată se duce la mă-sa şi o intreabă acelaşi lucru. Mă-sa  îl va trimite la tat-su. Ştim cu toţii că femeile sunt fiinţele alea care evită să răspundă dacă ştiu că vor fi prinse cu minciuna.

Tat-su sigur îl va trimite înapoi la mă-sa pentru că nu are timp de el, uitându-se la meci. Povestea se repetă până când unul din părinţi îi va spune sec: Read the rest of this entry »

Nu merg zilnic la biserică, ba chiar nu merg nici săptămânal. Şi uneori nici măcar lunar! Însă trec foarte des prin faţa Mitropoliei Ortodoxe din Iaşi şi mai intru uneori să mai aprind o lumânare pentru tata. Nu ştiu cât efect o avea chestia asta asupra lui însă mă face să îmi amintesc  de timpurile pe care le-am petrecut împreună.

În fine, nu vreau să deviez discuţia în altă parte. De fiecare dată când intru pe poarta Mitropolii eşti asaltat de mulţi, foarte mulţi cerşetori. De ce? Pentru că Biserica Ortodoxă îi tolerează (cea Catolică mai puţin, dar voi avea articole şi despre asta).

Şi nu Read the rest of this entry »