Click pe play mai întâi!

Da, mi-e dor de mulţi  şi de multe, dar în primul rând mi-e dor de tata, mi-e dor să vorbesc cu el şi să-l văd! Poate şi lui e dor de mine, dar nu-mi poate spune! Viaţa e aşa parşivă  de m-a lăsat fără el!

Mi-e dor de alte vremuri în care aveam mai mult timp liber, dar timpul a trecut şi  distracţia atrecut în planul 2, 3…100! Mi-e dor să îmi iau câinele şi să plec de nebun pe câmpurile înverzite ca să uit de aglomeraţia oraşului!

Poate că mi-e dor de-o bere pe care s-o beau cu prieteni pe care nu i-am mai vazut de mult! Mi-e dor de competiţie, mi-e dor să fiu în vârf, că doar acolo vreau să cred că îmi e locul! Şi chiar mi-e dor şi de colegii de liceu! Ba chiar şi de profesori!

Mi-e dor să merg la meci, să simt alături de alţii bucuria unui gol sau suferinţa unei înfrângeri! Dar lasă că am să merg când începe sezonul următor!

Mi-e dor de iarnă, dar parcă îmi place vara, abia aştept să vină toamna şi îmi pare rău că tocmai a trecut primăvara!

Mi-e dor de cam tot timpul ce-a trecut de 22 de ani, însă nu pot face nimic să îl dau înapoi. Poţi doar să ridici capul sus şi să mergi mai departe sau să îl ţii jos şi vei rămâne jos mereu!

Ti-e de ce ţi-e dor?

Nu am fost niciodată un visător, dar  dacă nu ai amintiri, nu trăieşti!

(click pentru zoom)

Caricatură făcută de colegul Vasile!

Special pentru conducătorii oraşului Iaşi şi pentru băieţii responsabili cu apa caldă!

Ştiu, au cam trecut vreo 3 săptămâni de când nu am mai scris pe cronicutza!

Motivul principal ar fi că tata nu a mai vrut să mai stea alături de familia mea şi a plecat departe, prea devreme la doar 42 de ani, unde poate e mai bine, sau nu; că nu am întâlnit pe nimeni care să se fi întors de acolo!

Astfel am ratat şi pantballul şi 2 ediţii de hailafotbal cu bloggerii din Iaşi!

Probabil că voi începe să scriu din nou, probabil că mă voi implica mai mult… dar totul e doar probabil, nimic nu e sigur!

P.S. Preţuiţi-vă părinţii pentru că nu ştiţi niciodată când vor pleca de lângă voi!