La tăţi ni-i greu, da’ a să şii ghini…
22 Dec
Acum 20 de ani, adică în ‘89, în timpul revoluţiei aveam doar un anişor şi câteva zile şi poate că abia învăţasem să vorbesc! Nu-i mai puţin adevărat că acum vorbesc mult, chiar prea mult uneori! Dar să revenim la revoluţie şi la mine în zilele alea…
Eram prea mic deci să ies în stradă şi să mă duc să-i dau două bobârnace lui Ceauşescu, aşa că stăteam liniştit într-un fotoliu, nu cu sensul de cuminte, pentru că nu am fost niciodată cuminte, ţi mă uitam la televizor!
La televizor ce puteai să vezi, în niciun caz filme cu multă violenţă ca în ziua de azi, ci doar ştiri, care pe vremea aia se numeau actualităţi, despre revoluţie! Şi asemeni celor de pe micul ecran strigam şi eu din toate puterile mele de plod: “Ceaucecicu pace! Ceaucecicu pace!”
Acum după douăzeci de ani de la ieşirea la democraţie se poate observa că s-au schimbat multe, dar nu destule! Problema principală e că majoritatea parlamentarilor sunt foşti comnişti, deci au mentalităţi învechite! Şi probabil că vor fi nevoie de încă vreo 20 de ani, timp în care ar trebuie să se retragă toţi bunicii ăştia din politică!
Voi cum aţi trăit revoluţia?
Imagine de pe aluzii.ro
Pe aceeasi tema:
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
3 Responses for "Povestea micului revoluţionar"
Hello,
Come On
Have a nice day
Garretot
multe promisiuni, la fel de multe aşteptări, poate mai multe speranţe, dar, dezamăgitor de puţine fapte
Eu aveam 7 ani,8 luni si 2 zile cand a inceput si tin minte destul de multe lucruri de atunci.
Leave a reply