Când m-am născut eram mic, mult prea mic pentru a-mi putea alege numele, aşa că au făcut-o alţii. Probabil părinţii mei, sigur nu eu!

Când am mai crescut am auzit că toţi mă strigau Andrei! Atunci mi-am dat seama că e ceva foarte normal pentru că şi pe câine îl stigau Liza. Apoi am mai crescut puţin şi am aflat că mă mai numesc şi Vasilică şi Tanasă. Deşi mie îmi plăcea mai mult la 7-8 ani să mi se spună Vasilică, tot mai mulţi mă stigau Andrei, aşa că a început să îmi placă numele ăsta.

Când mergeam la şcoală de Sf. Andrei, colegilor trebuia să le fac cinste cu bomboane şi caramele, iar când am crescut am trecut la bere! Oare de asta am primit eu numele ăsta?

Am apreciat mereu pe cei care mi-au transmis un mesaj de “La mulţi (b)ani!”, dar nici o dată nu mi-a plăcut să fiu tras de urechi/nas/obraz/alte părţi ale corpului pe motiv că e ziua mea.

Cred că ar trebui să mă opresc aici cu articolul pentru că iar îmi sună telefonul! Oare de ce?

Am scris despre cum mint parinţii pe copii în legătură cu apariţia lor. Păi ce credeaţi că parinţii doar atât mint?

De exemplu, când eram mici şi ne uitam pe la televizor şi vedeam doi (o ea şi un el, acum poţi vedea şi un el şi o el sau o ea şi un ea) că se sărută, din curiozitate întrebai: Mama, mama, dar ce-i face aia lui nenea? Mama îţi răspundea la fel de sec ca şi în cazul berzei: (more…)

Click pe play mai întâi!

Da, mi-e dor de mulţi  şi de multe, dar în primul rând mi-e dor de tata, mi-e dor să vorbesc cu el şi să-l văd! Poate şi lui e dor de mine, dar nu-mi poate spune! Viaţa e aşa parşivă  de m-a lăsat fără el!

Mi-e dor de alte vremuri în care aveam mai mult timp liber, dar timpul a trecut şi  distracţia atrecut în planul 2, 3…100! Mi-e dor să îmi iau câinele şi să plec de nebun pe câmpurile înverzite ca să uit de aglomeraţia oraşului!

Poate că mi-e dor de-o bere pe care s-o beau cu prieteni pe care nu i-am mai vazut de mult! Mi-e dor de competiţie, mi-e dor să fiu în vârf, că doar acolo vreau să cred că îmi e locul! Şi chiar mi-e dor şi de colegii de liceu! Ba chiar şi de profesori!

Mi-e dor să merg la meci, să simt alături de alţii bucuria unui gol sau suferinţa unei înfrângeri! Dar lasă că am să merg când începe sezonul următor!

Mi-e dor de iarnă, dar parcă îmi place vara, abia aştept să vină toamna şi îmi pare rău că tocmai a trecut primăvara!

Mi-e dor de cam tot timpul ce-a trecut de 22 de ani, însă nu pot face nimic să îl dau înapoi. Poţi doar să ridici capul sus şi să mergi mai departe sau să îl ţii jos şi vei rămâne jos mereu!

Ti-e de ce ţi-e dor?

Nu am fost niciodată un visător, dar  dacă nu ai amintiri, nu trăieşti!

(click pentru zoom)

Caricatură făcută de colegul Vasile!

Am vrut să scriu articolul ăsta acum aproape un an, dar l-am început şi l-am lăsat neterminat în Draft, alături de altele (probabil că mai sunt vreo 25-30 de bucăţi), dar am citit articolul ăsta la Răzvan şi m-am gândit că ar fi bine să îl scot la lumină.

Avem o ţară plină de Organizaţii Non-Guvernamentale care militează pentru diferite chesti. Unele aiurea, altele bune. Eu am să mă opresc doar la cele care fac diverse campanii umanitare şi care merg din uşă în uşă pentru a strânge bani pentru oameni, mai ales copii, care suferă de diverse boli grave şi cărora le cam trebuie o sumă frumuşică pentru a mai avea de trăit o perioadă, mai lungă sau mai scurtă.

(more…)

Sfârşitul de săptămână care tocmai a trecut a fost unul special! Plictisit de Iaşi şi de viaţa monotonă din cămin, am plecat cu doi colegi, unul de cameră şi altul de facultate, la un grătărel şi o berică la Bicaz (baraj+chei)!

Deşi am stat doar două zile (cu tot cu drum două zile), am avut multe de văzut! La care putem adăuga întâmplări haioase, dar şi care se puteau tragic (mai ales pentru mine)! Dar cu mai multe detalii şi poze voi reveni mai spre seară sau chiar diseară!

Celor care au vrut să intre pe Cronicutza şi nu le-a mers, îmi cer scuze şi vreau să le spun că am rezolvat problema  !

Acum sunt foarte hotărât să mă bag la învăţat, urmând ca mai târziu să revin cu poze şi cu povestea detaliată cu ce am făcut pe la Bicaz!

Pentru că ţine foarte mult la locul său de muncă, colegul Gargoş Dragoş s-a hotărât să lase pe cineva să il păzească pe perioada vacanţei!

Acum stau şi mă întreb , cine dracu e aşa de talentat la desen că a reuşit să îl facă să semene perfect cu originalul ?!

Vă mai aduceţi aminte de Dragoş?…Vă amintesc că băiatul este un fost coleg de-al meu de la YmageCenter!

S-a întors el înapoi? Da, la o lună şi jumătate după ce-a plecat  a revenit la fostul loc de muncă, dar… doar ca client !

Te-am  “incasat” azi…