Intre admitere si distractie

Imi tot vine sa ranjesc si ma gandesc la unul din comentariile primite pe blog, in care TED spunea ca Bucurestiul este foarte frumos cand esti student. Am recunoscut ca-mi place aici de cand mi s-a dat sa vad Gara de Nord in fata ochilor pentru prima data si inca astept sa devin studenta, dar examenul s-a stabilit tocmai pe 22. Acest lucru echivaleaza cu inca o saptamana de invatat having fun.

Chiar daca ti se topea asfaltul sub picioare, miercuri am fost sa ma inscriu la examenul de admitere, unde m-am intalnit si cu Cassy, asa cum stabilisem. Sunt 7 candidati pe loc, iar eu in continuare fara o a doua optiune, dar cu multa incredere de sine. Mai ales dupa ce am citit forumul FJSC-ului. Dupa, am trecut la partea care-mi place mie si-am experimentat un fel de mancare chinezeasca tareeee buna… si iute. Ieeeei! Cu o seara inainte facusem cunostinta cu juma` de pepene galben plin cu inghetata… Deja nu ma mai suport.

Ador metroul, serios! Si nu e ca si cum as fi venit de la Piatra-Neamt si am descoperit focul, dar n-aveti idee ce senzatie ma cuprinde atunci cand imi dau seama ca-l nimeresc pe ala bun si merg in directia corecta. Si, sincera sa fiu, am un oarecare respect pentru toti cei care au venit singuri la inscriere si incearca sa se descurce singurei.

Doamne, daca fiecare viitor student ar avea norocul meu, s-ar da admitere saptamanal. A avut var`miu grija sa ma scoata din casa si sa-mi arate diferite locatii, deloc lipsite de bun gust.  Mi-a facut cunostinta cu vreo doi colegi de-ai lui, prilej cu care am mai furat ceva ponturi si-am mai aflat cu ce se papa publicitatea.

Am incercat sa gatim o reteta simpla, propusa de mama si, cu toate ca eu-s gospodina lu` peste, dar el ma intrece la acest capitol, n-am stat flamanzi.

Am facut-o si p`aia cu shopping-ul, dar din necesitate. Urasc costumele de baie, adica, partea mea esuata e de vina. Dar, cu toate astea, maine mergem in straaaand.

O postare noua

Am tinut neaparat sa apas butonul “add new post”, dar nu gasesc o explicatie logica pentru asta.

Da` imi place seara. Seara stand cu geamul deschis, ascultand forfota de afara, care, in mod ironic, imi prieste. E momentul in care linistea ajunge si la mine, pe norisorul 9. Noi o credem sumbra, dar luminile ii dau culoare si o insufleteste.

Totusi, e o senzatie atat de stranie, una placuta, care ma usureaza. Iubesc vara pentru ca aduce a veselie; iubesc serile de vara pentru ca par simple, fluide… Iubesc toata perioada asta, cu examene cu tot, in care ma enervez, apoi ma amuz si-mi bag picioarele-n tot ceea ce nu-mi este necesar existentei. Intelegi? Unele persoane care traiau un centrul Universului tau au ajuns acum sa fie simpli trecatori prin viata ta. Au reusit sa te indeparteze, nedandu-si seama ca, de fapt, iti fac un bine. Te-au facut sa-ti doresti mai mult, pentru ca meriti mai mult. Si asa, usor, usor, isi fac loc alte suflete pe langa tine. Dar sunt unele care nu pleaca niciodata.

Uneori mi-as dori sa fiu mai rabdatoare cu cei dragi. Si incep de la fra`miu si ma tooooot duc ca o naluca, pana-mi trece nebuneala si-ncepe sa-mi para rau. Dar daca rabdarea are un nume, acela nu este al meu, iar eu nu vreau sa mi-o mai impun. Da` eu ii iubesc si-i iubesc si-i iubesc, pentru ca merita.

Caldura+Sport=Ma scapa de depresie

Cronicutza poarta tricou. Nu, nu. Vremea ii permite Cronicutzei sa poarte tricou! I can`t believe it. E nais, asta-i atmosfera ce-mi place. Pe principiul “una calda, una rece”, zilele astea chiar au fost placute si m-am simtit iar eu. Vremea a contribuit la asta, fara doar si poate.

Si pentru ca tot ne place, place, place, m-am gandit eu asa, ca acum, in prag de BAC, sa incep sa merg din nou la aerobic.

Povestea incepe in Paleolitic, acu` doi ani jumate. Eram determinata si am avut parte de niste momente tare frumoase acolo. Cum altu` e dependent de ciocolata, eu am devenit dependenta de aerobic. Ajunsesem sa stau si la trei sedinte consecutiv, partenera in aceasta aventura fiindu-mi Ana, o prietena din copilarie. Mai mergeam si pe jos dus – intors, sa fie felul complet. Evident, a doua zi nu reusea niciuna sa se ridice din pat.

S-au mai schimbat antrenoarele in decursul acestui timp, dar una a ramas si pana in ziua de azi. Cea pe care am vazut-o in prima zi si cea pe care o vad si acum. Nu mai zic de faptul ca am corup-o si pe mama de vreo doua ori, cand a fost acasa, doar ca ma intrebau duduile daca-i sor`mea. Si mi-am mai atras vreo doua colege de partea mea. :))

Doamne, prima zi… eram atat de emotionata si-mi faceam atatea griji ca nu am sa ma descurc. Da` a functionat, azi am cu 25 de kile in minus. Si nu, n-am 30.

Stiu ca tot pe la inceput venise o antrenoare tinerica, frumoasa rau, era ca spirtu`, nene, nu te opreai o secunda, iesea sufletu` din tine. Si aveam o atractie sa stam la orele ei, nu ca am fi noi sado, dar se simtea ca ceva lucreaza in corpu` ala al tau. Adoram sa am febra musculara. Era un fel de dovada ca nu topai p`acolo degeaba. Si, apropo de asta, nu e chiar topait, pentru ca e mult mai greu decat pare. Incercase odata Fat-Frumos sa faca un soi de abdomene, usoare in mintea lui, si s-a ars. Unele din doamne chiar isi luau bagajelul si plecau la un moment dat.

Eiiiii, de vreo sase luni n-am mai calcat pe acolo. Nu va zic ce chin a fost pentru mine. Practic, aerobicul devenise un stil de viata, iar sala o a doua casa. Aveam mereu impresia ca ma superingras&stuff, idei de nebuna, totul era in mintea mea. Adevarul e ca ma simteam foarte bine cand ieseam de acolo, relaxata chiar. Acu` stateam si ma intrebam de ce n-am mai avut timp. Si tot incerc sa-mi gasesc scuze. BAC`u nu e una, ca tot n-am invatat pentru el, dar mi-am amintit ca am avut altele pe cap.

Btw, ieri mi-am luat o inghetata si dupa m-am dus si mi-am facut abonament. Haa! Tipa chiar si-a adus aminte de mine si s-a mirat zicand asa: “cum, tu, cea care erai toata ziua pe aici si stateai la cate doua sedinte odata?” :)) Am avut un dialog interesant.

Al treilea lucru pe care il fac cand ma duc in Bucuresti: caut o sala de sport. Nu stiu care-s primele doua lucruri, dar stiu ca-mi va lipsi oamenii si atmosfera de aici.

Am facut si vreo doua ghidusii, daca tot suntem la momentul adevarului. Ana se certa cu mimozele de 12 ani venite la piscina, si pe buna dreptate, erau niste nesimtite tupeiste. Am mers cu abonamentul expirat muuuult timp, pana sa se prinda ele. Si da, mergeam pe o singura sedinta si la aerobic si la fitness, cand se apucau piticii de dansat pe mese.

Scrisoare deschisa

Da, aceasta este o “scrisoare” catre toti cei care sunt de cel putin 10 ori mai intelepti ca mine, chiar daca nu incepe cu “draga” urmat de virgula. Accept si sfaturi. Mhmm, ce ma mananca degetele.

Cum la 2 ani inveti sa vorbesti, la 7 sa scrii, la 18 Mada si-a dat seama de un lucru: omul este foarte egoist. Din (ne)fericire sunt om si m-am ales cu aceasta caracteristica stupida. Involuntar or` ba. Si cand spun egoista, nu ma refer la partea materiala. Zilele trecute faceam treaba prin casa, prilej pentru care am lasat televizorul sa turuie. Si am auzit o tante, astrolog fiind ea, sau ceva de genu`, cum caracteriza zodia leu (eu mi-s), in functie de cadourile pe care le prefera nativii.

A mancat ciuperci la greu, pentru ca eu nu ma regaseam deloc in spusele ei. Incepand de la venerarea aurului de care vorbea duduia, care nu-mi place de nicio culoare, si terminand cu alte porcarii. Come on, daca ma cunosti cat de cat, stii ca-s capabila sa ma bucur pentru un fir de pai, prin simplu` fapt ca Xulescu si-a adus aminte de mine si s-a gandit sa rupa paiul ala din pamant.

Nu stiu sa descriu exact ceea ce simt acum. Nu stiu cum am putut sa ma consider o persoana ghinionista cand: am doi parinti care tin la mine ca la ochii din cap, un frate nazdravan si istet care ma face mandra ca e al meu, la asta adaugandu-se o mare multime de persoane ce au incredere in mine si ma suporta, in ciuda firii mele complicate. Zau, asta am descoperit zilele astea, is multi, iar eu batuta-n cap. Ei se stiu, deci ar trebui sa se simta si vecina de la parter. (si zic asta in ciuda lucrurilor neplacute care s-au intamplat, pentru ca astea se sterg din memoria mea numai prin simplu fapt ca ei EXISTA, si exista in viata mea).

In ultimul timp am cunoscut oameni tristi, dar care stiu sa zambeasca (ma simt ca reporterii de la PRO care incearca sa dramatizeze din plin situatia, dar asa este).

Pe langa asta, azi ma gandeam la niste aspecte pe care le stiam, dar nu m-am oprit niciodata asupra lor. Ma gandesc ca, sa-ti moara bunicul in brate, sa-ti vizitezi tatal la morga, dupa sa fii nevoit sa-ti intretii mama si cei doi frati, asta la o varsta de 20 de ani, n-o fi minunat. Si nici sa-ti moara copilul la nastere n-o fi grozav. Si da, is chestii petrecute la mine in familie, dar nu-s eu protagonista. Si cate ar mai fi.

Nici noi, generatia asta de 4 veri, cati am, n-am dus-o in puf, dar, facand o mica-mare balanta, am fost mai norocosi decat un norocos.

Si acu ma intreb: cu ce drept se plange Mada din orice nimic? Cu ce drept se plang altii din orice prostie? Cu dreptul de a fi egoisti. 🙂 E ceva de genu`: cine a fost mai intai, oul sau gaina?

Ciudat de ciudat

Sunt sigura ca vi se intampla si voua. Azi, de exemplu, n-am chef nici macar sa stau degeaba. M-as misca si nu. Trist e faptul ca, de lucru as avea, dar m-am saturat si de engleza si de ecdl si de tot. E prima oara cand am sa ma duc la examen fara sa stiu mai nimic si am sa ma bazez doar pe norocul meu.

Cand n-ai chef, nimic nu-ti iese, oricat de mult te-ai stradui. Asa ca n-am de gand sa depun niciun efort. E frustrant…

E ciudat. Desi din punct de vedere fizic sunt la pamant, cu psihicul stau foarte bine si-s toata o veselie. Cu toate astea, n-am chef nici sa respir si nu stiu ce sa fac in privinta asta! (in afara faptului sa astept sa treaca mai repede ziua de azi).

Inapoi la viata

Azi chiar ma simt bine.

Azi simt ca am scapat, in sfarsit, de boala nenorocita care m-a macinat mai mult de o luna de zile.

Azi respir, chiar daca o fac in Bucurestiul aglomerat.

Azi ma simt mandra de mine.

Azi mi-am demonstrat ca nu am “muncit” degeaba doi ani de zile.

Azi chiar am vrut sa ma bucur ca toata lumea mi-a facut pe plac cat timp am stat aici.

Azi vreau sa fiu mai putin nesuferita decat sunt de fel.

Azi, daca as putea, v-as imbratisa pe toti, pe voi, cei dragi mie.

Azi nu imi pasa ca fac absente la scoala, pentru ca merita cu adevarat.

Azi ma simt mult mai increzatoare in mine.

Azi n-am avut emotii.

Azi v-as putea spune chiar “multumesc”

Azi.

Samsung revine cu un telefon numit Galaxy XCover 5

Samsung Galaxy XCover 5 are o certificare standard militară, o absorbție îmbunătățită a șocurilor și rezistență la apă și praf cu valoare IP68, ceea ce înseamnă că poate fi scufundat în apă timp de 30 de minute.

Dispozitivul este echipat cu procesor Exynos850, 4 GB RAM și până la 64 GB stocare internă.

De asemenea, are o baterie de 3.000 mAh care acceptă încărcarea rapidă prin pinii USB și POGO.

XCover 5 are o cameră de 16 megapixeli pe spate și o cameră frontala de 5 megapixeli.

Directorul B2B Samsung UK și Irlanda, Joe Walsh, a declarat: „Într-o lume digitală, rolul lucrătorului de primă linie devine în mod constant mai dificil. Pentru acest dispozitiv puteti folosi cu incredere unlock guru si va veti bucura de un telefon compatibil cu orice sim card.

„Se așteaptă ca acestea să fie mai productive în cele mai extreme medii de lucru. La Samsung, ne ascultăm întotdeauna clienții și ne folosim expertiza pentru a dezvolta dispozitive robuste de încredere, care răspund provocărilor lor cheie, fiind ușor de utilizat și greu de rupt.

„Galaxy XCover 5 este cel mai compact dispozitiv robust de până acum, construit pentru a spori productivitatea zilnică și colaborarea pentru lucrătorii de pe teren în toate condițiile – de la căldură extremă până la ploaie – și le permite să facă treaba.”

Samsung XCover 5 va fi pus în vânzare începând cu 12 martie 2021.

Proiect

A venit randul si semestrului asta. Trebuie sa realizez un filmulet ce are in prim plan apa ca izvor de viata a pamantului. Acest filmulet va participa la nu mai stiu eu ce olimpiada, iar eu trebuie sa il am gata pana poimaine. Nici macar nu stiu de unde sa incep. Daca cineva are niste poze, sau filmulete care m-ar putea ajuta, contactati-ma.

Intrebarea zilei : Cu ce celebritate ai petrece un weekend la munte ?

Things…

Sunt obosit, mi se inchid ochii in timp ce scriu acest post. Noroc ca pot face asta fara probleme, pentru ca sunt clapeta in pat. Stau si ma gandesc, adanc, la ce voi face vara asta. Pentru inceput vreau sa muncesc, am nevoie de bani, ca si voi de altfel, si incerc sa imi gasesc ceva mai profitabil. Am primit oferte de 75 de lei 15 ore pe saptamana, 5 saptamani, banii abea la sfarsit. Nu mi-a placut deloc cum suna, asa ca am dat pass. Am alta posibila oferta, cu depunere de CV la un magazin de haine, 15 zile pe luna, 10 milioane. Ei bine, acolo chiar ma tenteaza. Daca aveti sfaturi sau conexiuni, nu ezitati sa ma anuntati.

Ochii mi se inchid, iar imaginatia pune stapanire pe mine din nou. Imi imaginez un garaj cu 2 masini…. o mazda si un mini cooper. Da, masinile visurilor mele. Evident ca… nu am economia necesara pentru a conduce aceste masini dupa ce iau carnetul. Ma voi limita la un tico, un print renegat fara servo.

Sala am luat-o. Vine orasul. Sunt pregramat marti, 25 mai la oras. Eu vreau sa iau carnetul, nu mai suport mirosul de pensie din 48 in fiecare dimineata. Nu mai mai suport sa stau langa grasi care se sparg langa mine. Deci da, stateam langa un gras in 48, iar acesta, dintr-o data paraie o nesimtita langa mine. Se uita la mine, nu zice nimic, incepe sa miroasa, ma uit eu la el cu gandul de a-i baga mortii in casa, el se uita la mine iar, ma da la o parte si coboara. Nu mai suport babele care vin la tine si te roaga sa le cedezi locul, asta cand mai mult decat jumatate din troleu este liber, iar tu refuzandu-le frumos si zicandu-le aceasta afirmatie, el iti raspund cu : “”Vai de mama ta””. Apai mama masii de baba.

Ma apuc de sala si stiu ca am mai zis. Vreau sa trag foarte tare si sa mai pun ceva pe mine, ca sa are fetele ce se apuce, intelege tu la mine ? Imi voi lua abonament si voi incerca sa dau pe la sala macar de 5 ori pe saptamana. O sa imi fac o dieta numai din slana cu paine, si probabil ca voi manca si cateva proteine.

Se apropie proiectul de la YB, o sa iasa o varza totala. Nu am ce comenta aici, lipsa de organizare spune totul. Sper ca va iesii bine…. totusi.

Am avut in ultimile zile mai multe dezbateri pe anumite teme cu diferiti oameni. Fiecare persoana are o opinie, pe care o sustine cu diferite argumente strong sau weak. Cheia catre o discutie fara certuri este aceea de a respecta opinia persoanei cu care vorbesti fara a face atacuri directe si nesimtite la adresa ei. In cazul in care simti ca nu suporti, pui capat discutiei. Corect ?!

Mi-am dat seama ca sunt un atheu in devenire. Nu mai cred in toate tampeniile biblice si toate povestirile despre sarbatorile pagane. Ce-i drept imi place ideea de Iisus Hristos negru. Ma fascineaza foarte mult complexitatea Infernului cu cele 9 cercuri ale suferintei. Sper sa nu fiu facut sadic din cauza asta, nu promovez asta, insa ma fascineaza creaturile atmosfera si astea, stiti voi, acea fascinatie creepy. Cert este ca eu cred in teoria evolutiei si in alieni. Am urmarit cateva documentare pe gustul meu zilele astea, in care se prezentau toate aspectele si semnele de pe vremea egiptenilor/aztecilor cu provenienta posibila extrarestra, gen : erau sculputri foarte mici din aur in forma unui avion. Cercetatorii au construit un avion electric cu telecomanda, 100 % copie dupa sculptura din aur. Rezultatul ?! un corp ce plana prin aer mai bine ca o pasare. Si multe altele. Documentarele poarte numele de “”Ancient Aliens”””. Vi le recomand.

Tot legat de documentare, am urmarit Starsuckers, un documentar despre starurile de carton (a nu se citii cartoon), despre cum se face o ştire de tabloid şi despre cum poţi ajunge parlamentar dacă ai fost cântăreţ.

M-am decis ca voi pleca la anul din tara. Vreau sa fac facultatea intr-o tara nordica, precum Danemarca si Olanda. Personal m-as duce oriunde as fii primit, numai aici sa nu stau. Tin un strop de gelozie pentru un prieten de al meu, care a fost primit in Anglia la nu stiu ce universitate, e gg. Succes Fane !

Stau cu degetul in fund si ma gandesc la Univers. Cine super mega spart a zis ca in univers sunt miliarde si miliarde si miliarde de stele. Intr-o stea mare sunt mai mult mici, iar in alea mici suntem noi. Daca vrem sa schimbam ceva in univers, trebuie sa distrugem steaua mare. Prin existenta si vointa noastra, noi distrugem steaua mare. In curand v-om schimba ceva in Univers.

Eu am un tic emotional. Imi cer scuze foarte mult, lucru ce e destul de ok. Insa ajung sa imi cer scuze si pentru cele mai banale erori. Ideea este ca, atunci cand iti ceri scuze, e foarte important pentru tine, insa e mult mai important pentru persoana cealalta. Pai cum adica ?! Adica daca tu ii tragi o palma cuiva, e important sa iti ceri scuze, pentru ca celalalt s-ar putea sa-ti traga un pum.

Mie mi s-a facut somn. Ma duc sa ma culc.

P.S. nu imi spuneti ca am greseli de gramatica, pentru ca sunt constient, faza e urmatoarea : imi e lene sa ma corectez dupa ce scriu in timp ce ma uit pe tavan.

Planuri de 1 mai

Doar ce am sosit de la Camping Pescaresc (asa se numeste locatia). Intentia noastra e sa inchiriem cateva cabane pentru 1-2 zile. Preturile sunt foarte accesibile, cabana de 2 persoane fiind 90 de lei, iar cea de 3 persoane de 135 de lei (bineinteles, nu uitati ca suntem romani, deci, cea de 4 persoane este 90 de lei, iar cea de 5, 135). Locatia este extraordinara, gratar avem, masini avem.

Tot ce trebuie sa facem acum e sa dam un avans mic. Deci, teoretic dupa cateva calcule, ar venii cam 60 de lei de persoana, asta incluzand mancarea si bautura (eventual cu o eroare de 10 lei). Conditiile sunt decente, insa sa curga bautura si uiti de tot.

Daca nu aveti planuri de 1 mai, va primim cu bratele deschise. Daca vreti sa veniti, dati un comment sau contactati-ma