Currently browsing category

Viata

Ei, doar ei

Daca vreodata o sa pot spune cu mana pe inima ca am avut un prieten adevarat in cel mai puternic si pur sens al cuvantului, o sa pot spune ca ea a fost.

Ea, cea care m-a apreciat mereu pentru ceea ce simt, care a tinut la mine cu calitati si defecte, care nu m-a fortat sa ma schimb, dar a avut curajul sa-mi spuna unde gresesc.

Ea, cea care m-a invatat sa iubesc dincolo de legaturile de sange.

Ea, cea care m-a invatat ce e PRIETENIA.

Parca a trecut mult timp de atunci… si cat de rar ne-am vedea, cat de rar am vorbi, inca o mai simt aproape de sufletul meu. Ea, care a zis niste lucruri care imi vor rasuna mereu in minte.

“Oricati oameni mai buni am intalni, daca tinem la cineva cu adevarat, tot acolo ne ramane sufletul.”

“frumos….tot ce e legat de tine.stiu ca ai sa ramai ceea ce esti:o persoana inteligenta,o buna prietena si o perfectionista.multumesc ca nu m-ai uitat de acolo de unde esti tu..in lumea celor grabiti,activi….sper sa nu ma uiti..iar daca ma vei uita vreodata iti voi reaminti eu…..cea care te va pastra mereu in suflet…cea care a plans cand ti-a citit pagina de jurnal…..cea care spera ca o consideri..prietena ta.”

Ti-ai dorit pe cineva atat de rau incat gandul ca cineva…

…ar fi in jurul ei cand tu nu poti fi acolo, te-a facut sa te simti cum cineva ti-a dat un sut in fund?
Ai simtit ca si cum ai intalnit persoana care a lipsit toata viata si pe care nu o stiai?
Ai petrecut toata noaptea gandindu-te ca acea persoana de care erai ingrijorata daca si ea se ingrijora de tine? (chiar daca nu se stia asta)

Ai simtit cum cineva te-a facut mai FRUMOS doar vazandu-ti frumusetea?
Ai simtit ca si cum ai vrut sa fii mai bun doar ca sa spui ca are ceea ce ti-ai dorit?
Ai vrut sa dai lumea si toate bogatiile inainte sa gusti tu?
Nu ai avut credinta in destin, atunci Dumnezeu trebuie sa existe si sa aiba un suflet atat de bun, ca sa treaca peste tine?

Mereu ai promis ca o sa iubesti pe cineva pentru totdeauna si asta ai facut?
Mereu ai promis ca o sa pastrezi pe cineva in inima ta si asta ai facut?
Te-ai intrebat daca opusul tau ar putea fi perfecta in bratele tale?
Ai realizat ca acea persoana te-a schimbat cu totul?

Ai realizat ca ar putea fi cele mai frumoase inimi pe care le-ai intalnit vreodata?
Ti-ai pierdut respiratia si apoi ti-ai recapatat-o la sunetul vocii ei, la aparitia ei in fata ta, gustul buzelor ei, gandul de a avea tot mai mult?

Ai spus vreodata “Te iubesc” si ai stiut ca si ea simte la fel?

Te-ai simtit vreodata in siguranta cand ai vorbit cu acea persoana chiar daca viata ta ar fi fost un iad?

Ti-ai gasit vreodata dragostea?

– Ei bine, EU DA.

Asta e vara mea

Pauza aia de 3 luni de zile pe an, in care te simti liber sa faci ce vrei, simti ca ai libertate in gandire, actionezi neconditionat cand timpul e de partea ta, pauza aia de 3 luni de zile in care te trezesti intr-o dimineata atat de bine dispus incat nu cunosti sensul cuvintelor “problema” si “suparare” , dimineata in care te intrebi “Ce zi este astazi?”.

Sunt noptile in care stai cu gasca pana in zori la 2 kg de seminte si bere pe bancile parcului, sunt zilele caniculare cand soarele se oglindeste in fata ta dupa ce iesi din mare si te asezi pe cearceaf, este pauza de 3 luni de zile in care dragostea este cea mai dulce din tot anul ,este perioada in care poti sa joci table si sa bei o sticla cu amicul tau. Pauza asta de 3 luni de zile…pauza asta se numeste Vara. Si eu o sa o fac vara mea.

Este ultima vara de licean si vreau sa o simt zi cu zi. Nu vreau sa ma impiedice nimic, nici macar o piatra. Vreau sa ma duc la mare cu persoana iubita de langa mine, sa rad, sa joc volei pana cad din picioare… Ai observat ca atunci cand esti la mare, te enerveaza daca trece cineva in graba si iti arunca nisip pe rugojina sau cearceaf? si dupa ce trece perioada asta, te-ai intrebat vreodata de ce iti lipseste acest lucru? (mai mult…)

Spre 2022

Si e ultima zi de Craciun, venita odata cu perioada in care ma trezesc si trebuie sa zaresc calendarul pentru a-mi da seama daca-i luni sau vineri. Acum, mai mult ca niciodata, m-am convins ca dispozitia mea e mai schimbatoare decat secundarul unui ceas. Probabil daca as fi scris postu` asta ieri, mama ar fi crezut iar ca pic in depresie. In momentul asta, mai c-as pleca sa dansez. Uneori asa ma satur de mine… Noroc de unu`, altu`, ca ma mai trage din cand in cand la sol. Da` banuiesc ca asta-s eu si asta e, alta mama nu mai face. 🙂

Pot sa va zic ca in Ajun eu am jucat baba oarba, asta dupa ce am tabarat toti pe cadoul fratelui meu (da, stiu, el are nici 13 ani) si am baut un vin fiert ataaaat de bun. Da, n-am scris nimic in care sa va urez sa aveti parte de minuni si sa vi se imbuneze sufletele si si si, da` am lasat un mic mesaj pe pagina de facebook, un gram de Craciun am si eu in mine.

Acum se duse si asta. Aveti grija ce faceti cu petardele de Revelion si sa veniti la mine cu ursu`, ca am sa va primesc cu drag. Eu stiu c-am sa fiu cu prietenele mele atunci, asta daca nu se hotaraste sfarsitul lumii sa vina mai devreme. An colorat s-aveti!

Young creatives at work

Nu m-as fi gandit niciodata ca n-am sa fiu in stare sa scriu macar un post pe saptamana dupa plecarea de acasa. Mna, mandra nu-s si mi-e ciuda ca umplu asa greu spatiu` pe aici, dar asta e, cei trei cititori vor da dovada de ingaduinta maxima.

Acum, ca sa intelegeti; la facultate imi place, cel putin momentan. M-am mutat, m-am mutat, m-am mutat, de 1000 de ori “m-am mutat” si-s super incantata de asta. Cu banii si timpul nu-s deloc prietena, nu stiu ce au cu mine, dar exact asa ma inchipuiam. DA, o sa vi se para ciudat, dar imi place.

Am fost si la proiectiile dragului nostru festival, care a dat drumu` inscrierilor pentru editia din iarna; am reintalnit oameni dragi si m-am saturat de tot felul de oameni tampiti, care inca traiesc intr-o bula de cristal.

Mereu mi-am imaginat cum o fi cand primesti pachet de acasa. Ei, eu n-am primit chiar de acasa, am primit de la mamaia (a se intelege “bunica”) si da, a fost o experienta noua; am plimbat geanta aia juma` de Bucuresti, da` bun a mai fost dupa!

Mi-a fost tare dor de voi!

Vreau un final fericit

Sa-mi creez propriul basm, cu final specific, in care vom petrece toti de ne sar fulgii. Protagonistii nici macar nu trebuie sa fie un el si-o ea, casatorindu-se si impartind averea tatalui ei.

Ramanem la cifra fatidica trei. Doua surori si un frate, mezinul din poveste. Toti au pasit in viata cu stangul, pentru ca au ratacit contractul semnat cu un nene tare bun, imbracat in alb si cu o barba lunga, ca neaua. Sau poate l-au semnat pe cel gresit inca de la inceput. Trei camere diferite, cu trei cheite; aceeasi forma, culori diferite. Culoarea le definea caracterul.

In realitate, situatia a luat o intorsatura tampita. Au luat nastere trei lumi diferite, marcate de sentimente ce intristeaza autorul acestui basm. (Unica parte buna este aceea ca personajele secundare s-au inteles intotdeauna, desi au scris in frunte deviza: “Nu ne pasa”).

Finalul meu suna cam asa: cele trei lumi formeaza un Univers ferit de rautate. Autorul s-a saturat sa alerge de la o lume la alta. El adora firea apriga si blandetea surorilor, iar ochelarii mezinului i se par foarte smecheri.

OK, donati-va toata atentia aici si indepliniti-mi dorinta, altfel va trimit inapoi lenjeria de pat pe care tre` s-o iau la facultate. Si păturile.

Ce-nseamna sa fii batut in cap

E un concept inventat de o prietena, dar eu ii voi da un alt sens.

Suna cam asa: daca ar exista un DEX ilustrat prin imagini, la cuvantul bleaga (ce-nseamna sa fii batut in cap) ar trebui sa apara mare, intr-un colt de pagina, poza mea. Pana situatia nu-ncepe sa se agraveze, stau intinsa pe iarba, cu-n pai in coltu` gurii si-o palarie de-mi pica de pe capul asta sec, uitandu-ma la cer si numarand oile. Cand vad ca totul o ia razna, incep sa-mi dau seama de… mnea, prea inutil.

Am o problema la un picior. De mult timp. Un an. Nu ma durea, so, de ce m-as fi dus la doctor? Ma rog, de un timp chestia asta a inceput sa ma deranjeze din ce in ce mai tare siiiiiiiiiiiiii, sa vedeti, am fost la medic.

Mi-e sila sa merg la doctor, pentru ca mi-e si mai sila cand ma gandesc ca ar trebui numai sa pasesc in spitalul asta, care arata minunat la suprafata. Si atat. Mi-am adus aminte de toate experientele mele de genul.

Eram in clasa a IV-a cand m-am operat. Norocul meu a fost ca nu a trebuit sa stau mult in spital, pentru ca riscam sa ma imbolnavesc. :)) Bine, si durerea era prea mare ca sa-mi mai pese ca stau intr-o camera ingrozitoare. Dar nu ala era baiul, ci timpul petrecut din doctor in doctor, pana s-a incumetat o doctorita sa ma ia sub aripa ei, constienta ca risca. Ma rog, n-a fost o operatie tocmai usoara.

Probleme cu vederea am din nastere. Primul doctor la care am fost a avut grija sa-mi nenoroceasca de tot vederea, urmand ca un altul sa salveze cat de cat ce a “distrus” mediocrul.

Pe langa medicii de familie pe care i-am avut, se afla unul pe care am sa-l urasc toata viata. Sotia sa este minunata, ea este cea care m-a operat, dar nu-nteleg multe chesti… Am avut un medic pediatru de milioane, el m-a ajutat sa scap de fiecare data cand am facut pneumonie, sau de toate alergiile pe care le-am facut. Dentistul la care merg (de fapt e o “ea”) exprima atata incredere, incat ma face sa uit ca urmeaza sa fiu torturata. Iar acum am un medic de familie de si mai multe milioane. Cu toate astea, cica n-am fost un copil bolnavicios. :))

Ceea ce vreau sa spun este ca am dat de tot felul de doctori, dar sunt bucuroasa ca au predominat cei competenti si am stat departe de carcera asta, numita spital.

Acum am de urmat un tratament de trei milioane, FARA medicamentele compensate. Problema e ca nu se gasesc toate in Piatra. Doctorul isi suna un fost pacient, care suna pe nu stiu cine, de la o farmacie din Galati, care-i confirma ca saptamana viitoare am si eu medicamentul respectiv, fara de care nu pot incepe toata nebuneala asta. URLUUUUUUUUU!

Astept sa ilustrati DEX-ul in imagini.

The last hop :))

Cica de azi sunt oficial absolventa, stiti voi, cu diploma. Ma uitam la diplome si ma intrebam daca-mi vor fi vreodata de ajutor… si m-am speriat de fata mea din clasa a IX-a.

Tot azi am renuntat in a mai spera ca-mi pot aranja “treburile” din timp, pentru a nu mai fi nevoita sa umblu ca nebuna pe ultima suta de metri. It doesn`t work. Deciiiii, ma asteapta multe zile de vara pline de canicula si inca multe friguroase, prin zapada. Ador sa ma plimb de colo-colo cu acte dupa mine.

Maine ma car la Bucuresti, pentru examenul de admitere. Ar fi o chestie sa-l si trec; nu de alta, dar n-am niciun plan B. Anyway, am vorbit cu Cassy si ne vom sopti raspunsurile daca picam in aceeasi sala. :))

Pana mea, is vesela si increzatoare si si si cica merg cu cortul la mare. Dar voi avea net, asta daca nu ma pune var`miu la invatat. :)) Deeeciiii, sa intre toti la ce facultate-si doresc, desi ma gadila buricul degetelor sa zic si vreo doua de dulce, dar noi sa fim sanatosiii!

Intre admitere si distractie

Imi tot vine sa ranjesc si ma gandesc la unul din comentariile primite pe blog, in care TED spunea ca Bucurestiul este foarte frumos cand esti student. Am recunoscut ca-mi place aici de cand mi s-a dat sa vad Gara de Nord in fata ochilor pentru prima data si inca astept sa devin studenta, dar examenul s-a stabilit tocmai pe 22. Acest lucru echivaleaza cu inca o saptamana de invatat having fun.

Chiar daca ti se topea asfaltul sub picioare, miercuri am fost sa ma inscriu la examenul de admitere, unde m-am intalnit si cu Cassy, asa cum stabilisem. Sunt 7 candidati pe loc, iar eu in continuare fara o a doua optiune, dar cu multa incredere de sine. Mai ales dupa ce am citit forumul FJSC-ului. Dupa, am trecut la partea care-mi place mie si-am experimentat un fel de mancare chinezeasca tareeee buna… si iute. Ieeeei! Cu o seara inainte facusem cunostinta cu juma` de pepene galben plin cu inghetata… Deja nu ma mai suport.

Ador metroul, serios! Si nu e ca si cum as fi venit de la Piatra-Neamt si am descoperit focul, dar n-aveti idee ce senzatie ma cuprinde atunci cand imi dau seama ca-l nimeresc pe ala bun si merg in directia corecta. Si, sincera sa fiu, am un oarecare respect pentru toti cei care au venit singuri la inscriere si incearca sa se descurce singurei.

Doamne, daca fiecare viitor student ar avea norocul meu, s-ar da admitere saptamanal. A avut var`miu grija sa ma scoata din casa si sa-mi arate diferite locatii, deloc lipsite de bun gust.  Mi-a facut cunostinta cu vreo doi colegi de-ai lui, prilej cu care am mai furat ceva ponturi si-am mai aflat cu ce se papa publicitatea.

Am incercat sa gatim o reteta simpla, propusa de mama si, cu toate ca eu-s gospodina lu` peste, dar el ma intrece la acest capitol, n-am stat flamanzi.

Am facut-o si p`aia cu shopping-ul, dar din necesitate. Urasc costumele de baie, adica, partea mea esuata e de vina. Dar, cu toate astea, maine mergem in straaaand.

O postare noua

Am tinut neaparat sa apas butonul “add new post”, dar nu gasesc o explicatie logica pentru asta.

Da` imi place seara. Seara stand cu geamul deschis, ascultand forfota de afara, care, in mod ironic, imi prieste. E momentul in care linistea ajunge si la mine, pe norisorul 9. Noi o credem sumbra, dar luminile ii dau culoare si o insufleteste.

Totusi, e o senzatie atat de stranie, una placuta, care ma usureaza. Iubesc vara pentru ca aduce a veselie; iubesc serile de vara pentru ca par simple, fluide… Iubesc toata perioada asta, cu examene cu tot, in care ma enervez, apoi ma amuz si-mi bag picioarele-n tot ceea ce nu-mi este necesar existentei. Intelegi? Unele persoane care traiau un centrul Universului tau au ajuns acum sa fie simpli trecatori prin viata ta. Au reusit sa te indeparteze, nedandu-si seama ca, de fapt, iti fac un bine. Te-au facut sa-ti doresti mai mult, pentru ca meriti mai mult. Si asa, usor, usor, isi fac loc alte suflete pe langa tine. Dar sunt unele care nu pleaca niciodata.

Uneori mi-as dori sa fiu mai rabdatoare cu cei dragi. Si incep de la fra`miu si ma tooooot duc ca o naluca, pana-mi trece nebuneala si-ncepe sa-mi para rau. Dar daca rabdarea are un nume, acela nu este al meu, iar eu nu vreau sa mi-o mai impun. Da` eu ii iubesc si-i iubesc si-i iubesc, pentru ca merita.