Currently browsing category

Viata

”Te pup!”

E una din frazele care mă incomodează.

Nu îmi place, nu îi văd sensul.

Oricum, până am venit in București n-am avut de-a face cu ea.

Nu e vorba de acel ”te pup” spus persoanei iubite. Nici de prieteni (că ai mei nu folosesc așa ceva).

Ci de colega cu care ai vorbit de două ori în viață și te sună să te întrebe ceva. Sau de Cutăreasca, amică a lui nu știu cine care te sună să te invite la o petrecere/un grătar/ un revelion/alt eveniment unde n-are oameni destui. Sau orice altă persoană complet neapropiată de tine, care nu te-a pupat pe obraz nici la ziua ta. Pentru că nici măcar nu știe când e.

O fi vreun reflex… dar nu înțeleg gesturi de ”afecțiune” așa spontană.

Mai ales că eu n-am folosit niciodată așa ceva… mă rog, o persoană mai apropiată a spus că într-o seară, după ce mi-a zis ”te pup” am zis și eu același lucru. Eu eram adormită în seara aia… deci nu știu ce să spun., dacă să îi dau dreptate sau nu.

————————————————————————————————————————————

Asta îmi amintește din una din fazele ce țin de partea de regină a gafelor și aiurelilor din personalitatea mea.

Era o colegă cu care mă înțelegeam mai bine. Era cu spusul ”te pup” în loc de pa. Era oricum, genul ăla de persoană dulcică, heppy-heppy-joy-joy, mereu deschisă și bine dispusă. Și aveam și id-ul de mess al iubitului ei, coleg tot cu noi.

Nu prea vorbeam noi (eu și el, nu eu și ea), așa că am fost surprinsă că m-a contactat pe mess să mă întrebe câte ceva de ceea ce lucram noi. Însă folosea emoticoane zâmbicioase multe și zicea ”te pup” la sfârșitul conversației, încât eu mi-am dat seama că de fapt vorbeam cu iubita sa… adică nu era primul caz în care stau iubiți la unul din ei acasă, și stau pe mess împreună, etc. Adică nu era primul caz întâlnit de mine. În plus, eram în aceeași situație cu numerele de telefon… mă suna ea de pe vreo 2-3 și cel puțin unul era al lui (nici acum nu știu care).

Și mai ales pentru că persoana cu care discutam pe mess era drăguță în exprimare, iar el cât vorbisem cu el (de vreo 2-3 ori) era foarte rigid și chiar mi-a lăsat impresia că mă considera antipatică.

Și mai era acel ”te pup”, care eu nu l-am auzit decât de la fete.

Iar situația s-a mai repetat; tot același tipar… mă contacta cu diverse întrebări și eu deduceam din discuție că vorbeam cu ea.

Până în ziua în care am continuat cu ea discuția de pe mess din seara precedentă când ne-am întâlnit… despre care ea nu știa nimic. Și mi-am dat seama ce greșeală făcusem și îmi venea să intru în pământ de gafă.

Atunci am aflat ce înseamnă doi oameni care chiar se potrivesc. Vorbesc la fel, folosesc aceleași sintagme, aceeași exprimare… tot… Dacă nu le auzi vocea, nici nu faci diferență între ei.

Se spune că atunci când îți pierzi un simț, celelalte se ascut.

Nimic mai neadevărat uneori.

Din cauza copacilor infloriți, am alergie, deci nasul înfundat tot timpul, sinusurile cu problemele de rigoare… stau cam prost cu simțul mirosului.

Și e aiurea… e ca la răceală când nu mai simți gustul la mâncare (căci toată lumea știe că gustul fară miros dispare aproape)… și cafeaua are gust de apă…

——————————————————————————————————————————————————————-

M-am enervat și m-am tuns singură.

Nu m-am mai dus la coafor sa zică lumea că dau bani degeaba că nici nu se cunoaște că mă tund… vroiam să conving pe cineva să mă tundă și n-am reușit. M-am enervat, am luat foarfeca, m-am dus in baie, mi-am tuns ultima treaptă de filaj care mai avea 3 fire. După aia vreo 3 zile la rând m-am mai tuns 2-3 cm că mi se părea că n-am tăiat nimic.

Și mă duc eu mândră să mă laud la o prietenă ce bine m-am tuns singură.

Aia se uită, se tot uită… zice că nu m-am tuns. Moment de mândrie că m-am tuns bine. Nu… îmi zice că am lăsat un laț lung aiurea, dar nu se cunoaște că e prea lung și că trebuie să mă tund și eu… măcar până la jumătatea spatelui să se cunoască.

Mă întorc acasă, tund lațul ăla, și îi dau dreptate… dacă stau să mă gândesc bine… chiar pare părul mai lung ca înainte.

Dar și așa… e bine pentru tuns singură… că iar îmi trebuiau 3 luni între hotărârea de a mă tunde și ajunsul efectiv la coafor.

Mama când a auzit că mă tund s-a speriat. Data trecută când m-am tuns după o pasă proastă, m-am tuns până la umeri de nu mă recunoștea nimeni. Din fericire trec prin pase proaste o dată la 4-5 ani… deci nu duc prea des lipsa părului meu lung…

Week-end in familie

Week-end-ul asta mi-a demonstrat ca oriunde ne-am petrece timpul, in orice casa, tot la fel e… Inclusiv discutiile din miez de noapte intre mine, mama si fratele meu… ar ramas aceleasi.

Cam greu a fost cu somnul. Sora mea da stringereala 18 (eventual pana in 21, asta daca a dormit la pranz) si se trezeste la 6-7. Iar daca ea are somnul adanc si mai poti face ceva dupa ce adoarme, ei bine, nimeni nu mai poate dormi cand ea se trezeste.

Pentru ea a fost cel mai ciudat ca mama, ca sa nu care o suta de bagaje atata drum, nu i-a luat prea multe jucarii (ma rog, avand in vedere ca are tone, dar efectiv tone… ~ mama avea o problema cu luatul tuturor animalelor posibile si imposibile ~ era putin suparata ca nu are de unde alege). Asa ca mi-a sechestrat puiul. Plus, a avut mare noroc ca fratii ei mai mari inca isi mai cumpara oua Kinder, deci aveam o punga plina de jucarele mici. Pe care le-am asamblat de mi s-a acrit. 😀 Pentru ca, vorba aia, cum au intrat ele doua pe usa, cum mi-au rascolit in toate sertarele si coltisoarele.

Am vizionat si DVD-ul de la serbarea de 8 Martie.

Am pus prin media player la TV sa ruleze non-stop Tom si Jerry.

Mama e mai abatuta ca nu gaseste aici cafea de care ii place ei. 🙂 ) In rest se bucura de o mini-vacanta, fara grijile obisnuite.

Am fost sambata dimineata la cumparaturi, ca la ocupatii de noi, cam era nevoie. Alex a fost cea mai cuminte fetita. Cand a vazut magazinul ala imens, plin de lucruri frumoase, nu a cerut nimic, nu a plans la raionul de jucarii sau de dulciuri. In schimb, daca mama i-a promis ou Kinder, pai cand le-a vazut, acolo a fugit si si-a ales unul. Are o clepsidra mica si tot drumul n-a lasat-o din mana.

Apropo, adora mersul cu metroul. Mereu cand plecam intreaba daca nu mergem cu metroul.

Cu scarile rulante e mai greu.

A fost in fiecare zi in parc ore bune. Sambata a fost cu “Iță si fetele” si duminica ne-a luat la rand pe mine si pe mama. Asa a reusit saracul copil in 2 zile sa se joace in toate parculetele din parcul Titan (si sunt destul de multe

De ce?

Pentru ca pentru fiecare prieten pierdut, am castigat unul.

Pentru ca pentru fiecare prieten aflat la distanta, am gasit un alt prieten aproape. Si asta nu a pastrat constant numarul lor, ci l-a dublat.

Pentru ca exista oameni pe care ii pastrezi in suflet o viata, chiar daca drumurile se separa.

Pentru ca exista oameni care te cunosc mai bine decat pe tu insuti.

Pentru ca sunt momente in care vrei sa ii oferi unui om totul, dar pentru ca nu poti sa ii dai tot ceea ce merita cu adevarat, te chinui sa-i oferi macar lucruri marunte.

Explicatie vizavi de copiii.

Prietenii mei se mira ce pazim eu si fratele meu de nu vrem sa ii facem mamei nepoti. Bine, s-au mai mirat si altii cand au auzit.
Cert e ca…

Opinia noastra nu se bazeaza pe o copilarie nefericita. Din contra. Mama, bunicul si bunica reprezinta cele mai bune modele parentale posibile; si ca afectiune, si ca devotament, si ca educatie, tot tacamul.

Si poate ca tocmai asta ne face sa nu vrem copiii.

Luandu-i pe ei ca exemplu si ceea ce am mai vazut la viata mea, eu ca personalitate (cu tot tacamul de temperament, caracter si aptitudini), nu consider ca as fi o mama buna. Nu am ceea ce trebuie. Si atunci, de ce sa chinui un copil? (replica asta e de fapt citat din fratele meu)

Dar chiar, de ce?

Daca vreau copiii? Poate.

Dar un copil nu e o jucarie; nu il cumperi de la magazin ca vrei si daca te descurci bine, daca nu, nu.

Prietena mea cea mai buna din liceu zicea mereu ca as fi o mama excelenta. Doar am avut grija de sora mea. Da… cand era sora mea in 3 luni, bunica s-a imbolnavit… mama se ducea toata ziua la spital sa aiba grija de ea (ca asistentele aveau o durere mare in cot), iar eu stateam cu sora mea acasa. Eram intr-a 11-a si invatam stand langa sora mea ca sa fiu acolo cand trebuia sa schimb scutece, sa o adorm la loc… mama venea la 3 ore sa o alapteze. Poate as fi rezistat cu brio mai mult decat saptamanile alea… dar un copil are nevoie de mult mai mult. Nu numai ca bebelus, schimbat, mancare si adormit.

Eu sunt genul de om pasionat de munca… pe mine un serviciu unde sa stau sa dau tot ce e mai bun din mine 12-16 ore ma atrage. Asta e stilul meu.

Eu sunt colerica… ma apuc de o suta de lucruri si nu termin niciunul, am mii de planuri care se ivesc pe moment, mii de pasiuni. Asta e stilul meu.

Un copil nu are nevoie de o astfel de mama… fara timp, energie, care doarme si fara sa se fi nascut el 3 ore pe noapte.

Are nevoie de o fire dedicata ca mama.

Nu vreau sa ajung sa am un copil si eu sa ii reprosez ca din cauza lui am renuntat la o parte din planuri si vise, iar el sa imi reproseze ca nu i-am oferit destula atentie.

Sunt prea multi oameni care fac copiii fara sa fie apti de asta ca sa mai fiu si eu.

Sunt prea multi oameni care isi doresc din n motive un copil (sa ii ingrijeasca la batranete, sa le poarte numele, pentru ca asa trebuie, etc), dar nu se gandesc daca au capacitatea de a face dintr-un copil un om in toata puterea cuvantului. Si pentru ca nu isi dau seama ca nu au “stofa” de parinti, esueaza. (mai mult…)

Despre principiile din viata mea

Sunt in ordinea in care mi-au venit in minte, nu e o lista cu prioritati.

———————————————————————————————————————————————————–

1. Sa ajut atunci cand pot pe oricine.

“cand pot” spune in esenta tot… Nu sunt altruista pana la capat decat pentru cei apropiati. Pe restul ii ajut daca am posibilitatea, timpul…

Nu astept nici multumesc, nici ajutor inapoi, nici cadou, nici recunostinta, nimic. Ajut pentru ca imi place sa ajut… pentru ca ma simt bine daca ajut pe cineva (si asta e putin egoism)… pentru ca ma “incalzeste” mai tare sentimentul ca am fost utila cuiva decat sentimentul ca imi e cineva recunoscator ca i-am facut un bine.

Asta m-a facut sa nu regret niciodata ca am ajutat anumite persoane, care poate m-au desconsiderat desi le-am facut un bine.

2. Sa evit conflictele.

Mi se pare o prea mare bataie de cap si pierdere de neuroni sa ma cert cu cineva.

Cand sunt atacata verbal, oricat de mult ar vrea cineva sa ma starneasca si oricum, de regula nu bag in seama, ma fac sa ploua.

3. Sa ii apar pe cei dragi.

Pentru asta s-ar putea totusi sa incalc regula de mai sus. 😀

De pilda eu am fost batuta o singura data in viata… din cauza asta. Se luase un baiat de fratele meu… eram micuti (pe vremea cand fel era inca mai scund si pricajit decat mine)… ala era un golan. Mi-am aparat fratele si m-am trezit cu un pumn in gura de mi s-a spart buza de jos. (mai mult…)

Ei, doar ei

Daca vreodata o sa pot spune cu mana pe inima ca am avut un prieten adevarat in cel mai puternic si pur sens al cuvantului, o sa pot spune ca ea a fost.

Ea, cea care m-a apreciat mereu pentru ceea ce simt, care a tinut la mine cu calitati si defecte, care nu m-a fortat sa ma schimb, dar a avut curajul sa-mi spuna unde gresesc.

Ea, cea care m-a invatat sa iubesc dincolo de legaturile de sange.

Ea, cea care m-a invatat ce e PRIETENIA.

Parca a trecut mult timp de atunci… si cat de rar ne-am vedea, cat de rar am vorbi, inca o mai simt aproape de sufletul meu. Ea, care a zis niste lucruri care imi vor rasuna mereu in minte.

“Oricati oameni mai buni am intalni, daca tinem la cineva cu adevarat, tot acolo ne ramane sufletul.”

“frumos….tot ce e legat de tine.stiu ca ai sa ramai ceea ce esti:o persoana inteligenta,o buna prietena si o perfectionista.multumesc ca nu m-ai uitat de acolo de unde esti tu..in lumea celor grabiti,activi….sper sa nu ma uiti..iar daca ma vei uita vreodata iti voi reaminti eu…..cea care te va pastra mereu in suflet…cea care a plans cand ti-a citit pagina de jurnal…..cea care spera ca o consideri..prietena ta.”

Ti-ai dorit pe cineva atat de rau incat gandul ca cineva…

…ar fi in jurul ei cand tu nu poti fi acolo, te-a facut sa te simti cum cineva ti-a dat un sut in fund?
Ai simtit ca si cum ai intalnit persoana care a lipsit toata viata si pe care nu o stiai?
Ai petrecut toata noaptea gandindu-te ca acea persoana de care erai ingrijorata daca si ea se ingrijora de tine? (chiar daca nu se stia asta)

Ai simtit cum cineva te-a facut mai FRUMOS doar vazandu-ti frumusetea?
Ai simtit ca si cum ai vrut sa fii mai bun doar ca sa spui ca are ceea ce ti-ai dorit?
Ai vrut sa dai lumea si toate bogatiile inainte sa gusti tu?
Nu ai avut credinta in destin, atunci Dumnezeu trebuie sa existe si sa aiba un suflet atat de bun, ca sa treaca peste tine?

Mereu ai promis ca o sa iubesti pe cineva pentru totdeauna si asta ai facut?
Mereu ai promis ca o sa pastrezi pe cineva in inima ta si asta ai facut?
Te-ai intrebat daca opusul tau ar putea fi perfecta in bratele tale?
Ai realizat ca acea persoana te-a schimbat cu totul?

Ai realizat ca ar putea fi cele mai frumoase inimi pe care le-ai intalnit vreodata?
Ti-ai pierdut respiratia si apoi ti-ai recapatat-o la sunetul vocii ei, la aparitia ei in fata ta, gustul buzelor ei, gandul de a avea tot mai mult?

Ai spus vreodata “Te iubesc” si ai stiut ca si ea simte la fel?

Te-ai simtit vreodata in siguranta cand ai vorbit cu acea persoana chiar daca viata ta ar fi fost un iad?

Ti-ai gasit vreodata dragostea?

– Ei bine, EU DA.

Asta e vara mea

Pauza aia de 3 luni de zile pe an, in care te simti liber sa faci ce vrei, simti ca ai libertate in gandire, actionezi neconditionat cand timpul e de partea ta, pauza aia de 3 luni de zile in care te trezesti intr-o dimineata atat de bine dispus incat nu cunosti sensul cuvintelor “problema” si “suparare” , dimineata in care te intrebi “Ce zi este astazi?”.

Sunt noptile in care stai cu gasca pana in zori la 2 kg de seminte si bere pe bancile parcului, sunt zilele caniculare cand soarele se oglindeste in fata ta dupa ce iesi din mare si te asezi pe cearceaf, este pauza de 3 luni de zile in care dragostea este cea mai dulce din tot anul ,este perioada in care poti sa joci table si sa bei o sticla cu amicul tau. Pauza asta de 3 luni de zile…pauza asta se numeste Vara. Si eu o sa o fac vara mea.

Este ultima vara de licean si vreau sa o simt zi cu zi. Nu vreau sa ma impiedice nimic, nici macar o piatra. Vreau sa ma duc la mare cu persoana iubita de langa mine, sa rad, sa joc volei pana cad din picioare… Ai observat ca atunci cand esti la mare, te enerveaza daca trece cineva in graba si iti arunca nisip pe rugojina sau cearceaf? si dupa ce trece perioada asta, te-ai intrebat vreodata de ce iti lipseste acest lucru? (mai mult…)

Spre 2022

Si e ultima zi de Craciun, venita odata cu perioada in care ma trezesc si trebuie sa zaresc calendarul pentru a-mi da seama daca-i luni sau vineri. Acum, mai mult ca niciodata, m-am convins ca dispozitia mea e mai schimbatoare decat secundarul unui ceas. Probabil daca as fi scris postu` asta ieri, mama ar fi crezut iar ca pic in depresie. In momentul asta, mai c-as pleca sa dansez. Uneori asa ma satur de mine… Noroc de unu`, altu`, ca ma mai trage din cand in cand la sol. Da` banuiesc ca asta-s eu si asta e, alta mama nu mai face. 🙂

Pot sa va zic ca in Ajun eu am jucat baba oarba, asta dupa ce am tabarat toti pe cadoul fratelui meu (da, stiu, el are nici 13 ani) si am baut un vin fiert ataaaat de bun. Da, n-am scris nimic in care sa va urez sa aveti parte de minuni si sa vi se imbuneze sufletele si si si, da` am lasat un mic mesaj pe pagina de facebook, un gram de Craciun am si eu in mine.

Acum se duse si asta. Aveti grija ce faceti cu petardele de Revelion si sa veniti la mine cu ursu`, ca am sa va primesc cu drag. Eu stiu c-am sa fiu cu prietenele mele atunci, asta daca nu se hotaraste sfarsitul lumii sa vina mai devreme. An colorat s-aveti!