Currently browsing

Page 2

Azi nu am timp

…să scriu pe blog, dar mâine revin cu articole noi. Au apărut upgra-uri la plugin-uri, sunt comentarii de moderat, parcă au trecut ani de când nu am mai intrat pe blog… Iar voi, vă cam faceţi de cap pe aici fără mine.

Am un proiect nou, care îmi cam ocupă timp, dar revin eu. Staţi pe aproape, nici nu ştiţi ce pierdeţi ! Senzaţional ! În direct şi în reluare ! Vorba proverbului :)) .

Probleme uzuale

Ca oricare, am anumite fixuri, păsărici pe creier, sau cum vreţi să le ziceţi. Printre altele, cel mai mişto este când vorbeşti cu cineva o vorbă, stabileşti aşa şi pe dincolo şi se duce dracu’ tot planul şi se întoarce la 180 de grade. Omu’ e sucit, e nehotărât şi te afectează şi pe tine, normal. Nu suport genul ăsta de oameni.

O alta prostie, mi se pare cocalarismul din România, care 90% din populaţie îl are în sânge. Treaba merge pe sistemul următor: îmi i-au super bemveu, dar nu am bani de benzină :)) . Îmi cumpăr super telefon de fiţă dar nu am credit să sun, aşa că dau beep. Cuaie, ia-ţi dracu’ o chestie mai ieftină, fie că e maşină, fie că e telefon sau altceva şi îţi ajung bani să şi întreţii prostia de vrei să ţi-o iei. NU ! La noi nu merge aşa, că după aia cu ce se mai dă şmecher cocalarul în club, dacă îşi ia mai ieftin. (mai mult…)

Tu ţii cont de părerea vizitatorilor tăi ?

De multe ori am scris articole pe blog pentru că erau în acel moment la căutare, iar asta generează automat trafic pentru blog. Nu puţine au fost dăţile când am scris articole sponsorizate pentru diverşi, articole la care vizitatorul de rând a interacţionat sau nu cu ele… Dar ai scris vreodată articole, strict pentru vizitatorii tăi ? Exact ceea ce cere lumea de la tine ?

Consider că fără ei ai fi un nimeni pe internet, şi după părerea mea, în afară de faptul că îţi exprimi părerea vis-a-vis de unele chestii, trebuie să ţii cont şi de ei. Pentru că ei îţi aduc traficul, şi poţi să fi sigur că dacă unui vizitator al blogului tău i-a plăcut un anumit articol, îl va recomanda şi altora. Şi de aici creşterea exponenţială în rank/trafic/popularitate.

De aceea m-am gândit să vă cer părerea vouă, cei care îmi citiţi şi comentaţi blogul, dar şi celor care îl citesc şi preferă să nu comenteze: (mai mult…)

Cunoscuţii îţi citesc blogul ?

Având în vedere că nu o dată s-a întâmplat să îmi spun aici pe blog supărările şi bucuriile, dar mai ales că de atâtea ori am făcut referire la persoane din viaţa reală, cunoscuţi de-ai mei, prieteni, etc. vă întreb şi pe voi:

Blogul vostru este citit de mama/tatăl/fraţii/şeful/tovarăşii/profesorii… în general cunoscuţii voştrii?

Şi dacă da, ce părere au despre el :d ?

La mine se merge pe caterincă maximă, fie că e vorba de prieteni sau părinţi ori alte cunoştinţe, şi de fiecare dată când scriu vreun articol care să aibă legătură şi cu ei, se face băşcălie pe tema asta. Deja zicala “vezi ce zici că te pun pe blog” e celebră

Confidenţialitatea pe internet

Am aflat (dintr-o prostie pot spune) că mai toate site-urile astea de socializare sunt cam 0 (zero) în ceea ce priveşte confidenţialitatea utilizatorilor pe internet. Adică, să zicem că sunt un maniac obsedat care doreşte să îţi facă rău. E de ajuns să îţi ştiu numele sau prenumele tău şi pot afla o groază de chestii despre tine pe internet. E de ajuns să îţi fi văzut maşina prin parcare pe undeva, şi deja pot afla şi cum îl cheamă pe căţelul tău :)) .

Nemaivorbind de Facebook, Hi5, şi alte prostii unde îţi pui poze personale. Se pot downloada, se pot urca pe vreun site de matrimoniale, se pot face multe chestiuni pornind de la o simplă informaţie, aparent banală. Şi să fim serioşi, că obsedaţi se găsesc destui… (mai mult…)

Ce mai vremuri !

Băi, voi mai ştiţi mă când jucam frunza de asfalt, sau împuşcatea cu ţevi cu cornete ? Mai ştiţi ce gust mişto avea guma Turbo sau Minti ? Vă mai aduceţi aminte ce mişto colecţionam surprize de la gume, sau cartonaşe cu Xena :)) ? Iar mai târziu când ne jucam pe Terminator cu dischete ? M-a apucat aşa nostalgia în dimineaţa asta, şi mă gândeam ce fain era… Pe atunci nu se ştia de youtube, Facebook şi altele. Ce mişto era când ieşeam la joacă toţi rataţii din cartier şi făceam câte şi mai câte toată ziulica.

Uneori aş vrea să mai revină măcar o dată acele vremuri… Îmi plac şi astea, nu zic nu, că doar asta se cheamă evoluţie, dar parcă mi-ar mai plăcea măcar o dată să mai trăiesc vremurile de atunci. Îmi este puţin naşpa de puştii din ziua de azi, pentru că ei nu mai au cum să trăiască toate astea. Se nasc direct în faţa mess-ului, cu iPhone & shit.

Îmi aduc aminte ce bataie mi-am luat pentru cutia de gume cu Action Man pe care am cumpărato pe datorie (daţi-mi că plăteşte tata :)) ) de la magazinul din cartier. Deh, îmi mai trebuiau câteva abtibilduri şi completam albumul

Cei 7 ani de acasă

Astăzi mi-a fost dat să văd ceva ce nu apuci să vezi în fiecare zi… 😐 . Mă deplasam pe jumătate adormit (cum fac în fiecare dimineaţă) către serviciu, pe la un 05:30 dimineaţa… Intru la metrou şi aşteptam să vină barca (aka. metroul) să mă ia de pe scaunul din staţie pentru că aveam impresia că o să adorm acolo (ţin să precizez că eu până nu beau o cafea dimineaţa nu sunt bun de nimic – parcă nici soarele nu răsare până nu sorbesc una).

Şi cum stăteam eu aşa în staţie, deodată se aude, de undeva de după colţ un ţipăt de copil, dar nu orişicare, din ăla de zici că îl taie pe burtă, din ăla de zici că îl omoară cineva în bătaie… Spiritul civic din mine m-a determinat să mă ridic de pe scaunul ce tocmai îl ocupasem şi să mă deplasez până după colţ să văd care’i baiu’. (mai mult…)

Cum era să mor…

Băi, zilele astea am tras o sperietură tare naşpa. Am fost răcit rău, dar rău de tot, deabia mă puteam ţine pe picioare. Cu toate astea am mers la serviciu în fiecare zi, chiar dacă în unele zile m-am mai învoit pentru că nu mai puteam sta. Am luat un pumn de pastile, am făcut pe dracu’ în patru, dar până nu a trecut 1 săptămână de când m-a apucat răceala, nu m-a lăsat deloc.

De aia nu am mai scris nici pe blog atât de des, ci doar un articol răzleţ, când şi când. Ceea ce vreau să vă zic este că, pe cei din jurul tău (cunoscuţi sau nu, prieteni sau nu) îi doar fix în fund de tine şi de starea în care te afli. O să îţi dai seama cine ţine cu adevărat la tine, şi pe cine îl înteresează de tine, doar atunci când o să fi într-o belea de genul ăsta… Altfel toţi restul sunt doar curve cu 10 feţe, prieteni falşi, şi zâmbăreţi de ocazie.

E foarte adevărată vorba aia… “dacă tu nu ai grijă de tine, nimeni nu o să aibă“

“Am revenit”

Este titlul articolelor care îl întâlnesc des pe unele bloguri din .ro. Care e de fapt şmecheria ? Anumiţi bloggeri îşi încep un blog şi nu au răbdarea sau priceperea, ori rămân în pană de idei şi abandonează blogul după ceva timp. Dar peste X luni îşi aduc ei aminte că mai au un blog, şi încep să posteze din nou pe el. Aşa că ce titlu ar putea pune primului articol decât: “Am revenit !”

Alţii mai nefericiţi, şi-au bulit wordpress-ul ori au modificat ceva prin admin panel, şi nu au mai ştiut să îl facă la loc. Aşa că au preferat să şteargă tot şi să o ia de la zero. Total aiurea şi neprofesional. Dacă ai început un blog, şi eşti de părere că merită să îţi sacrifici 10 minute pe zi pentru el, pentru a scrie un articol, atunci ţine-te de treabă măcar. Nu ai idei, nu ştii ce să scrii pe blog ? Documentează-te, citeşte şi alte bloguri şi poate îţi vine vreo idee.

Mi se pare penibil să citesc pe un blog un astfel de articol. Dacă te apuci de o treabă du-o până la capăt.

Despre semnarea contractelor

Recent a trebuit să semnez nişte hârtii destul de importante, contracte pe termen lung, sau mai bine spus… contracte care dacă nu eşti atent ce semnezi, şi semnezi aşa ca primarul, mai târziu s-ar putea să dai de la tine din buzunar nişte bani. Cum credeţi că le-am semnat eu ? Fix ca primarul. Primul contract l-am semnat într-un mediu nu tocmai perfect pentru o întâlnire de acest gen, omul se grăbea… eu la fel, nah… Ba mai mult, am lăsat spaţii goale pe linia punctată să completeze el ulterior cu datele ce trebuiesc scrise acolo. Eu doar am semnat.

Iar al doilea contract l-am semnat la bancă, cu 45639 persoane în spatele meu aşteptând la coadă, şi ca să nu îmi umple toţi frigiderul de carne, am completat ce era de completat şi am plecat. Bineînţeles eu nu am primit nici un formular din contractul ce tocmai îl semnasem. (mai mult…)