Currently browsing category

Fără categorie

Salutul la bărbaţi

Aţi observat că la 100 de bărbaţi sunt 100 de moduri diferite de a da salut ? Sunt unii care îţi strâng mâna decât aşa în glumă, parcă nu vor să te rănească sau ceva . Şi intind mâna aşa uşor, parcă nu ar da noroc cu tine… parcă ar trebui să le-o săruţi ca la femei, în timp ce alţii au un salut ferm şi hotărât de zici că ţi-ai prins mâna în menghină. Au o “lăboaşcă” de palmă cât o lopată, şi în momentul în care dai noroc cu ei rămâi fără 3 degete .

Salutul la bărbaţi e un semn de respect şi consideraţiune, iar de multe ori atunci când ajungi într-un cerc de prieteni unde sunt mai mulţi bărbaţi (într-un local să spunem), e o regulă nescrisă să dai salut cu toţi. Lucru oarecum incomod, dacă stai sa te gândeşti pentru că pot fi şi 5-6 la masă, şi atunci e aiurea să stai să dai noroc cu toţi. (mai mult…)

Brandul face 25% din produs ?

Toţi retardeii cu care mă mai contrazic susţin următoarea idee:

dacă sunt scumpi trebuie să fie şi buni !

Total greşit (după părerea mea cel puţin) ! O să îţi iei ţeapă de fiecare dată când vei vrea să îţi cumperi ceva ! Fie că e telefon, fie că e ceva de îmbrăcat, fie că e orice ! De ce ? Pentru că ai o gândire de cocalar care consideră ca dacă un produs costă enşpe milioane de lei este şi bun. Se ştie foarte clar ca la un produs cunoscut o parte din cât plăteşti pentru el îi dai pe BRAND, vezi Nike (încălţăminte), Asus (notebook-uri) şi lista poate continua.

Eu sunt de părere că dacă un lucru îmi place poate să coste şi 3 lei şi 3 milioane, îl voi cumpăra pentru că îmi place (!) nu prentru că e de firmă 😉 . Mai văd cocalarii ăia şi piţipoancele gonflabile cu D&G, care după părerea mea e o marcă de tot rahatul, indiferent de produs. Şi mi se pare normal până la urmă să dai o parte din cât costă produsul pe brand pentru că în fond, reclama e mama comerţului. Automat produsele cele mai mediatizate sunt mai scumpe faţă de cele mai puţin cunoscute şi cu o recunoaştere mai mică, dar la fel de bune calitativ. Voi ce părere aveţi ?

Mă bate gândul…

…la o schimbare a temei… Da, ştiu că e unul din top 5 motive pentru care un blog nu prezintă seriozitate, sau este repede abandonat de cititorii săi, dacă schimbi tema precum şosetele , dar am găsit una mişto şi plus că pe asta o am de ceva timp şi m-am cam plictisit de ea. Îmi e mai urât cu thumbnail-urile care sigur nu se vor potrivi dar văd cum o rezolv eu…

Dacă ştiţi pe cineva care crează teme wordpress custom made, neinspirate sau ciordite după net, nu ezitaţi să îmi spuneţi. Preţul nu contează atâta timp cât îmi place. De reţinut că, din sute de teme câte am văzut (şi când zic sute, chiar nu sunt modest) una singură mi-a plăcut ~ asta, aşa că se poate spune că sunt foarte pretenţios .

Aşa că vă întreb şi pe voi ce părere aveţi, se merită să schimb tema la blog sau este ok asta aşa cum e ?

Azi nu am timp

…să scriu pe blog, dar mâine revin cu articole noi. Au apărut upgra-uri la plugin-uri, sunt comentarii de moderat, parcă au trecut ani de când nu am mai intrat pe blog… Iar voi, vă cam faceţi de cap pe aici fără mine.

Am un proiect nou, care îmi cam ocupă timp, dar revin eu. Staţi pe aproape, nici nu ştiţi ce pierdeţi ! Senzaţional ! În direct şi în reluare ! Vorba proverbului :)) .

Probleme uzuale

Ca oricare, am anumite fixuri, păsărici pe creier, sau cum vreţi să le ziceţi. Printre altele, cel mai mişto este când vorbeşti cu cineva o vorbă, stabileşti aşa şi pe dincolo şi se duce dracu’ tot planul şi se întoarce la 180 de grade. Omu’ e sucit, e nehotărât şi te afectează şi pe tine, normal. Nu suport genul ăsta de oameni.

O alta prostie, mi se pare cocalarismul din România, care 90% din populaţie îl are în sânge. Treaba merge pe sistemul următor: îmi i-au super bemveu, dar nu am bani de benzină :)) . Îmi cumpăr super telefon de fiţă dar nu am credit să sun, aşa că dau beep. Cuaie, ia-ţi dracu’ o chestie mai ieftină, fie că e maşină, fie că e telefon sau altceva şi îţi ajung bani să şi întreţii prostia de vrei să ţi-o iei. NU ! La noi nu merge aşa, că după aia cu ce se mai dă şmecher cocalarul în club, dacă îşi ia mai ieftin. (mai mult…)

Tu ţii cont de părerea vizitatorilor tăi ?

De multe ori am scris articole pe blog pentru că erau în acel moment la căutare, iar asta generează automat trafic pentru blog. Nu puţine au fost dăţile când am scris articole sponsorizate pentru diverşi, articole la care vizitatorul de rând a interacţionat sau nu cu ele… Dar ai scris vreodată articole, strict pentru vizitatorii tăi ? Exact ceea ce cere lumea de la tine ?

Consider că fără ei ai fi un nimeni pe internet, şi după părerea mea, în afară de faptul că îţi exprimi părerea vis-a-vis de unele chestii, trebuie să ţii cont şi de ei. Pentru că ei îţi aduc traficul, şi poţi să fi sigur că dacă unui vizitator al blogului tău i-a plăcut un anumit articol, îl va recomanda şi altora. Şi de aici creşterea exponenţială în rank/trafic/popularitate.

De aceea m-am gândit să vă cer părerea vouă, cei care îmi citiţi şi comentaţi blogul, dar şi celor care îl citesc şi preferă să nu comenteze: (mai mult…)

Cunoscuţii îţi citesc blogul ?

Având în vedere că nu o dată s-a întâmplat să îmi spun aici pe blog supărările şi bucuriile, dar mai ales că de atâtea ori am făcut referire la persoane din viaţa reală, cunoscuţi de-ai mei, prieteni, etc. vă întreb şi pe voi:

Blogul vostru este citit de mama/tatăl/fraţii/şeful/tovarăşii/profesorii… în general cunoscuţii voştrii?

Şi dacă da, ce părere au despre el :d ?

La mine se merge pe caterincă maximă, fie că e vorba de prieteni sau părinţi ori alte cunoştinţe, şi de fiecare dată când scriu vreun articol care să aibă legătură şi cu ei, se face băşcălie pe tema asta. Deja zicala “vezi ce zici că te pun pe blog” e celebră

Confidenţialitatea pe internet

Am aflat (dintr-o prostie pot spune) că mai toate site-urile astea de socializare sunt cam 0 (zero) în ceea ce priveşte confidenţialitatea utilizatorilor pe internet. Adică, să zicem că sunt un maniac obsedat care doreşte să îţi facă rău. E de ajuns să îţi ştiu numele sau prenumele tău şi pot afla o groază de chestii despre tine pe internet. E de ajuns să îţi fi văzut maşina prin parcare pe undeva, şi deja pot afla şi cum îl cheamă pe căţelul tău :)) .

Nemaivorbind de Facebook, Hi5, şi alte prostii unde îţi pui poze personale. Se pot downloada, se pot urca pe vreun site de matrimoniale, se pot face multe chestiuni pornind de la o simplă informaţie, aparent banală. Şi să fim serioşi, că obsedaţi se găsesc destui… (mai mult…)

Ce mai vremuri !

Băi, voi mai ştiţi mă când jucam frunza de asfalt, sau împuşcatea cu ţevi cu cornete ? Mai ştiţi ce gust mişto avea guma Turbo sau Minti ? Vă mai aduceţi aminte ce mişto colecţionam surprize de la gume, sau cartonaşe cu Xena :)) ? Iar mai târziu când ne jucam pe Terminator cu dischete ? M-a apucat aşa nostalgia în dimineaţa asta, şi mă gândeam ce fain era… Pe atunci nu se ştia de youtube, Facebook şi altele. Ce mişto era când ieşeam la joacă toţi rataţii din cartier şi făceam câte şi mai câte toată ziulica.

Uneori aş vrea să mai revină măcar o dată acele vremuri… Îmi plac şi astea, nu zic nu, că doar asta se cheamă evoluţie, dar parcă mi-ar mai plăcea măcar o dată să mai trăiesc vremurile de atunci. Îmi este puţin naşpa de puştii din ziua de azi, pentru că ei nu mai au cum să trăiască toate astea. Se nasc direct în faţa mess-ului, cu iPhone & shit.

Îmi aduc aminte ce bataie mi-am luat pentru cutia de gume cu Action Man pe care am cumpărato pe datorie (daţi-mi că plăteşte tata :)) ) de la magazinul din cartier. Deh, îmi mai trebuiau câteva abtibilduri şi completam albumul

Cei 7 ani de acasă

Astăzi mi-a fost dat să văd ceva ce nu apuci să vezi în fiecare zi… 😐 . Mă deplasam pe jumătate adormit (cum fac în fiecare dimineaţă) către serviciu, pe la un 05:30 dimineaţa… Intru la metrou şi aşteptam să vină barca (aka. metroul) să mă ia de pe scaunul din staţie pentru că aveam impresia că o să adorm acolo (ţin să precizez că eu până nu beau o cafea dimineaţa nu sunt bun de nimic – parcă nici soarele nu răsare până nu sorbesc una).

Şi cum stăteam eu aşa în staţie, deodată se aude, de undeva de după colţ un ţipăt de copil, dar nu orişicare, din ăla de zici că îl taie pe burtă, din ăla de zici că îl omoară cineva în bătaie… Spiritul civic din mine m-a determinat să mă ridic de pe scaunul ce tocmai îl ocupasem şi să mă deplasez până după colţ să văd care’i baiu’. (mai mult…)