Am fost plecata in week-end. Departe de Bucuresti, agitatie si mancare (ne)gatita. Am dat toate astea pe-un loc linistit, de munte si-un rau pe care-l asculti stand pe balcon cu o ceasca de ceai in mana.
A fost linistitor. Simt cumva ca ne-am apropiat. Da, noi, cei care am fost in Vision Camp acum. Idei noi, schimbari benefice, munca multa si proiecte cu care sa ne mandrim si mai mult, asta promite noul an pentru Advice. In octombrie recrutam, iar de maine deja incepem sa brainstormicim!
Acum un an pe vremea asta nici nu auzisem de ei. Vazusem printuri lipite prin facultate, stickere peste tot, atat cat sa-mi atraga putin atentia, nu mai mult. Se facea ca eram intr-o seara la super varul meu si-mi cautam apartament sa ma mut, citeam anunturi pe internet. Nu stiu cum a venit vorba, chiar nu-mi amintesc, dar stiu ca m-am intors spre el si mi-a zis ca a vazut un afis in timp ce iesea din club [/:)], ceva legat de o organizatie studenteasca aflata in plin proces de recrutare. Recomandarea lui a fost sa incerc, cica-i misto de fel si se lasa cu internship-uri.
Well, aici a fost norocul meu. El nu stia nimic despre Advice, putea foarte bine sa ma trimita si la AIESEC, ca eu ma duceam, la cele vreo trei saptamani ale mele de Bucuresti (no offence, astia au programe misto de plecat pe-afara, dar in ochii mei tot o secta raman). So, ziceam ca am avut noroc. Am intrat in seara ai pe site-ul lor, dar lucrurile nu-mi erau deloc clare, prea multa informatie pentru un om care nu-i atent la detalii. M-am amuzat copios completand formularul de inscriere, pentru ca, mai apoi, sa-l trimit cu doua ore inainte de deadline.
A urma interviul, perioada de proba de trei saptamani, care a fost o experienta foarte frumoasa, team building-ul si, la final, marea veste (trista veste pentru altii). Cum sa va zic, dar a trecut un an, timp in care m-am implicat, dar mai mult din umbra, asa. Vison Camp-ul m-a dezmeticit si-s gata sa dau tot ce-am de oferit de acum inainte. Vreau sa fiu project manager impreuna cu Ruxi pe proiectul Creativity, pentru ca mi-a placut mult prea mult ideea. Multi oameni de baza s-au alumnizat si-am ramas noi.
Am deprins multe lucruri de la alumni si inca mai am senzatia ciudata ca ceva lipseste, ca sedintele vor fi incomplete fara umorul lui Marius sau realismul lui Stefan… Basically, primii oameni cu care am avut contact cand am intrat in amfiteatrul mare de la ASE si cascam gura, uimitita de cat de bine se-ntelg oamenii astia. Dar, in acelasi timp, stiu ca este randul nostru sa-i initiem pe boboci, lalala, life goes on.
De fapt, asta am si urmarit de la inceput. Mai bine spus, la asta am sperat: sa intalnesc oameni frumosi, sa profit de oportunitati (daca nu veneam aici, acum nu aveam job-ul asta), sa-mi dovedesc inca o data ca anturajul ti-l alegi singur si ca isi aduce aportul la formarea ta ca om Punct