Un tip, enervat fiind, claxoneaza de zor dupa o femeie care, intrata jumate in zapada, a avut curajul si-a patruns pe poarta salii de fitness inaintea lui.
Cateodata mai inghet prin casa si aflu cu stupoare ca lumea foloseste apa din calorifere in nu stiu ce scopuri. Caloriferul din camera mea e cam șpanchi, ii ia ceva timp pana sa se-ncalzeasca.
Cum ne sperie putin gerul, cum iti iei adio de la net, TV, mama, tata si te duci la prietena ta, unde o sa ai parte de o lectie de financial planning colosala. Oricum, “apelul dumneavoastra contribuie la solutionarea cat mai rapida a problemei”.
Apa nu e deloc potabila, dar, in schimb, prinde culoare din cand in cand.
Anotimpul rece nu-i pentru capitala. Simplu si pur, nu se potrivesc.
In afara de exemplele date, va zic ca n-am intalnit aici nimic din tot ceea ce-am auzit eu despre capitala. Nu m-a dat nimeni afara din RATB, nu mi-a dat nimeni in cap la colt de strada, nu m-a luat niciun tigan pe sus. In schimb, am dat de oameni faini, evenimente misto, proiecte care merita, am scapat de rutina si stiti ce, incep sa cred ca asta tine mult si de anturajul pe care ti-l faci. Pentru ca n-o sa te trezesti direct la o lansare de revista extraterestra, teleportat din pat fiind. Si pentru ca n-o sa-i pese nimanui de facultatea pe care o faci tu (si alti 93983829 pe langa tine) atunci cand vei tanji dupa job-ul ideal. Si poate daca faci ceva care sa te diferentieze de cei 93983829, ai o sansa-n plus (asta am invatat-o in Advice, ha!). Daca te mai duce si capu`, e perfect. Iar daca esti doar ghinionist, nu stiu, vorbeste si tu cu Mercur sa nu mai fie retrograd.
Toata lumea uraste Bucurestiul, toata lumea il critica, toata lumea s-ar duce-n spuma marii, numa` sa nu stea aici. “Ce? Unde zici ca ai intrat la facultate? La Bucuresti? Dar acolo e urat, tuuu!”, imi zicea asta vara postarita.
Bucurestiul e aglomerat, vai ce urat, vai ce de lume. Vai, dar stai, e capitala, adica e multi locuitori in ea, mai un strain, mai unu` venit din provincie, se aduna. In orice metropola e asa, nu doar la noi. Da, ca societate om fi noi dati dracu cu 100 de ani in urma, dar mie nu-mi pasa. Nu vreau sa schimb lumea, nici macar perceptia celorlalti asupra ei, asta tine de fiecare in parte (dar as putea incerca sa fac rost de-o radiera maaare, cu care sa radem toti coruptii din tara). Imi place aici, in lumea mea de tanar entuziasmat, in putere sa faca mult mai multe decat sa se planga.
