Pauza aia de 3 luni de zile pe an, in care te simti liber sa faci ce vrei, simti ca ai libertate in gandire, actionezi neconditionat cand timpul e de partea ta, pauza aia de 3 luni de zile in care te trezesti intr-o dimineata atat de bine dispus incat nu cunosti sensul cuvintelor “problema” si “suparare” , dimineata in care te intrebi “Ce zi este astazi?”.
Sunt noptile in care stai cu gasca pana in zori la 2 kg de seminte si bere pe bancile parcului, sunt zilele caniculare cand soarele se oglindeste in fata ta dupa ce iesi din mare si te asezi pe cearceaf, este pauza de 3 luni de zile in care dragostea este cea mai dulce din tot anul ,este perioada in care poti sa joci table si sa bei o sticla cu amicul tau. Pauza asta de 3 luni de zile…pauza asta se numeste Vara. Si eu o sa o fac vara mea.
Este ultima vara de licean si vreau sa o simt zi cu zi. Nu vreau sa ma impiedice nimic, nici macar o piatra. Vreau sa ma duc la mare cu persoana iubita de langa mine, sa rad, sa joc volei pana cad din picioare… Ai observat ca atunci cand esti la mare, te enerveaza daca trece cineva in graba si iti arunca nisip pe rugojina sau cearceaf? si dupa ce trece perioada asta, te-ai intrebat vreodata de ce iti lipseste acest lucru?
Sau te-ai intrebat de ce nu joci table iarna? Mie imi lipseste nisipul aruncat pe rugojina, imi lipseste nisipul care se lipeste pe corpul meu dupa ce ies din apa, imi lipseste berea aia de la dozator la 100 m departare, pe care iti este lene sa te duci sa o iei, dar te duci si ti se pare cea mai buna bere! Sunt poeziile alea comice prin care porumbul fiert este venerat si dupa vreo 2 zile incepi sa le stii pe de rost, dar nu te saturi sa le auzi.
Si vreau sa am ziua aia cand imi incep dimineata cu un dus rece si plec adormit spre plaja cu o gogoasa infuriata in mana, ma astern printre nisip somnoroasa cand vine ea si ma stropeste cu apa. Apoi intru si eu in mare si ma arunc ca un copil in valuri cu un zambet pana la urechi.
Sa ma duc la ‘impinge-tava’ si sa stau la coada aia de 20 m si sa simt ca o iau razna, vin acasa imi fac un dus, ma linistesc putin dupa care imi aduc aminte iar ca sunt la mare si prind viata. Plecam la plaja, 1 ora de agitatie prin nisip dupa care ma intind si numar zmeiele de pe cer. Hai sa ne dam cu banana! Plaja, balaceala, plaja, bere, dragoste si iar balaceala.Hai la masa, ne spalam putin si hai prin oras! Bem un suc, glume si rasete, pana ajunge timpul sa mergem in club.
Muzica care iti inunda urechile te imbata mai rau decat alea 4, 5 pahare pe care le-ai baut , asa ca te revigorezi cu un alt pahar de whisky. Toti sunt pictati de lasere si lumini, “se-amesteca cu sunete si totul curge, nimeni nu fuge, toti zboara departe de grji, se-nsoara cu noaptea, viseaza cu ochii deschisi, de fapt se lasa purtati, cedeaza… licoarea din pahar le spune uitati de tot ce va streseaza. Nimeni nu se gandeste ca se va termina[…] ”
Sa mergem sa vedem rasaritul. E liniste pe drum si numai vocile noastre obosite se aud. Ne punem in cur, ne luam in brate si asteptam sa se iveasca Stralucitorul. Si te ia prin surprindere exact in momentul dulcelui sarut il vezi ca iese din adancuri si se revarsa in mare.
Mingea imensa de foc care ne alimenteaza cu viata si energie, picteaza tuturor un tablou care te face sa ramai fara cuvinte si de fiecare data cand il vezi ai impresia ca e acelasi, dar ramai fara cuvinte, intotdeauna .Si atunci sunt alea cateva secunde, cand se face liniste si toti il privesc. Si sa te privesc, si parca soarele iti sopteste, ca te iubesc. Sparge armonia o voce : ” Hai acasa! ” si atunci o iei lenevind spre patul in care o sa mai dormi decat vreo 3 ore, pentru ca trebuie sa o iei de la capat.
Nu ramane decat sa te intreb daca o sa faci si tu din vara, sa faci cumva astfel incat sa fie vara ta. Eu cu siguranta o sa o fac a mea.
