Caldura+Sport=Ma scapa de depresie

Cronicutza poarta tricou. Nu, nu. Vremea ii permite Cronicutzei sa poarte tricou! I can`t believe it. E nais, asta-i atmosfera ce-mi place. Pe principiul “una calda, una rece”, zilele astea chiar au fost placute si m-am simtit iar eu. Vremea a contribuit la asta, fara doar si poate.

Si pentru ca tot ne place, place, place, m-am gandit eu asa, ca acum, in prag de BAC, sa incep sa merg din nou la aerobic.

Povestea incepe in Paleolitic, acu` doi ani jumate. Eram determinata si am avut parte de niste momente tare frumoase acolo. Cum altu` e dependent de ciocolata, eu am devenit dependenta de aerobic. Ajunsesem sa stau si la trei sedinte consecutiv, partenera in aceasta aventura fiindu-mi Ana, o prietena din copilarie. Mai mergeam si pe jos dus – intors, sa fie felul complet. Evident, a doua zi nu reusea niciuna sa se ridice din pat.

S-au mai schimbat antrenoarele in decursul acestui timp, dar una a ramas si pana in ziua de azi. Cea pe care am vazut-o in prima zi si cea pe care o vad si acum. Nu mai zic de faptul ca am corup-o si pe mama de vreo doua ori, cand a fost acasa, doar ca ma intrebau duduile daca-i sor`mea. Si mi-am mai atras vreo doua colege de partea mea. :))

Doamne, prima zi… eram atat de emotionata si-mi faceam atatea griji ca nu am sa ma descurc. Da` a functionat, azi am cu 25 de kile in minus. Si nu, n-am 30.

Stiu ca tot pe la inceput venise o antrenoare tinerica, frumoasa rau, era ca spirtu`, nene, nu te opreai o secunda, iesea sufletu` din tine. Si aveam o atractie sa stam la orele ei, nu ca am fi noi sado, dar se simtea ca ceva lucreaza in corpu` ala al tau. Adoram sa am febra musculara. Era un fel de dovada ca nu topai p`acolo degeaba. Si, apropo de asta, nu e chiar topait, pentru ca e mult mai greu decat pare. Incercase odata Fat-Frumos sa faca un soi de abdomene, usoare in mintea lui, si s-a ars. Unele din doamne chiar isi luau bagajelul si plecau la un moment dat.

Eiiiii, de vreo sase luni n-am mai calcat pe acolo. Nu va zic ce chin a fost pentru mine. Practic, aerobicul devenise un stil de viata, iar sala o a doua casa. Aveam mereu impresia ca ma superingras&stuff, idei de nebuna, totul era in mintea mea. Adevarul e ca ma simteam foarte bine cand ieseam de acolo, relaxata chiar. Acu` stateam si ma intrebam de ce n-am mai avut timp. Si tot incerc sa-mi gasesc scuze. BAC`u nu e una, ca tot n-am invatat pentru el, dar mi-am amintit ca am avut altele pe cap.

Btw, ieri mi-am luat o inghetata si dupa m-am dus si mi-am facut abonament. Haa! Tipa chiar si-a adus aminte de mine si s-a mirat zicand asa: “cum, tu, cea care erai toata ziua pe aici si stateai la cate doua sedinte odata?” :)) Am avut un dialog interesant.

Al treilea lucru pe care il fac cand ma duc in Bucuresti: caut o sala de sport. Nu stiu care-s primele doua lucruri, dar stiu ca-mi va lipsi oamenii si atmosfera de aici.

Am facut si vreo doua ghidusii, daca tot suntem la momentul adevarului. Ana se certa cu mimozele de 12 ani venite la piscina, si pe buna dreptate, erau niste nesimtite tupeiste. Am mers cu abonamentul expirat muuuult timp, pana sa se prinda ele. Si da, mergeam pe o singura sedinta si la aerobic si la fitness, cand se apucau piticii de dansat pe mese.