Cea ce nu trebuie numita

Ieri m-am trezit intr-o dispozitie extrem de proasta. Da` cu E mare, nu asa. Apoi, privind pe fereastra, am observat ca in Bucuresti ningea ca la mama acasa, ceea ce era “wow”. Asta mi-a smuls un zambet. But guess what? Va fi foarte ciuadata senzatia cand am sa simt iar caldura-n casa.

Dupa, m-am hotarat sa fac pe gospodina. Cu mama la telefon si varul meu care radea de mine/langa mine si-mi recomanda din suflet tocanita la plic. Pentru toti dusmaniisiinvidiosii: sa stiti ca mi-a iesit, ma, mi-a iesit!

Doar ca acum incep sa-mi sara-n cap toate proiectele in care m-am implicat, de parca m-ar uri. S-au sfatuit si s-au inteles sa iasa la iveala toate odata, exact in timpul celui mai iubit eveniment al studentilor, sesiunea. Norocul meu ca sunt inconjurata de oameni care ma ajuta. Am intalnit lume tare dragalasa aici. 🙂 Oricum, e momentul in care mail-ul nu mai e folosit doar pentru a sterge spam-urile.

Cat despre facultate, imi permit sa-i rezerv un articol intreg, mai ales secretarelor.

Ah, acum nu mai ninge, dar protestele continua!