Despre concubinaj, criză și rea-voință

Am scos eu mai demult niște canale de pe TV mai dubioase, dar văd că se cere neapărat o nouă curățenie.

Am decis ca să încep cu toate posturile unde aud numai de cele trei subiecte la modă de vreo săptămână, pe care nici nu le reamintesc din cauză că am impresia că mi se apleacă. Și intră iar fratele meu la dubii.

Cam nasol că n-o să mai aud vreo stire dacă fac asta… și na, din 100 știri, una mai e interesantă. Și în mod bizar o să rămân cu TVR-urile…

După lupte seculare care au durat 4 zile, azi am dat la știri și erau relativ normale.

Când colo, un reportaj de toată frumusețea printr-o comună a țării în care se plângeau niște dudui la 30-40 de ani pe uliță că e criză și de asta stau în concubinaj, nu se căsătoresc.

Eu chiar înțeleg oamenii care au probleme și se plâng, cât de mici ar fi, atâta vreme cât nu există rezolvare simplă.

Nu sunt expertă în domeniu și nici nu o să am legătură cu el vreodată, dar cât pot să coste actele la primărie și o mică ceremonie la biserică? Dacă vrei să te căsătorești, o faci. Și sărac lipit pământului. Găsești și pe stradă niște oameni de bună-credință și omenoși să îți fie nași și să îți achite taxa la primărie și să cumpere două lumânări pentru biserică. Și un preot cu sufletul în inimă, nu în buzunar, care să nu îți ceară taxe pentru „biserică” și diverse alte cheltuieli, până la urmă tot găsești. Verighete? Cumperi din talcioc niște inele de 3 lei simbolic, pentru moment, și când ai bani îți iei și de platină,

Ăsta e exemplul clar de rea-voință.

A… vrei petrecere, să dai de băut la neamuri, să te lauzi cu verighete de 7 tone de aur și să strângi bani frumoși din dar… mda… am uitat că pentru unii asta e esența căsătoriei… păi nu poți aștepta până ieși din criză, și până atunci măcar actele și binecuvântarea le faci?

Știu că e ușor să dai vina pe criză în legătură cu orice… de fapt e la modă.

Și vremea de afară tot de la criză e.