Despre micul dejun

Dacă tot ieri pe două bloguri am intrat în discuțiile despre micul-dejun, m-am gândit azi să detaliez chestia asta.

Nu am fost mereu prietenă cu micul dejun.

În generală și liceu, orice chestie consumată înainte să treacă 3-4 ore de la trezire, îmi provoca o indispoziție stomacală gravă.

Din cauza asta am avut și probleme. Într-o dimineață, în clasa a opta, m-am trezit simțind că mă ia răceala. Am luat o pastilă. La școală, la a doua oră, m-a luat o durere de nedescris; pur și simplu tremuram toată, nu puteam ține stiloul în mână și chiar și profesorul și-a dat seama că mi-e foarte rău. Am stat o oră ghemuită în dispensar, așteptând o pastilă pentru stomac.

Dacă m-am apucat de mâncat atunci dimineața, măcar când nu luam pastile? Nu, m-am apucat să nu mai iau pastile dimineața, oricât de rău îmi era.

Prin clasa a 11-a am început să consum ceva dimineața: cafea. Pe vremea aia, o ceșcuță din aia de 75-100 ml.

Și așa am continuat și în anul întâi de facultate… prin toamnă m-am trezit cu stomacul în pioneze, datorită faptul că mâncam dezorganizat, aproape deloc gătit și bazat pe multe tâmpenii alimentare. Pe lângă tratamentul medicamentos, aveam și o dietă din aia cu multe mese foarte mici pe zi, de mi se scârbise că trebuie să mănânc de atâtea ori.

După ce mi-am mai revenit, am realizat că trebuie să schimb faza cu micul-dejun.

Dar cine a fost ca mine, știe că e inuman de greu să te forțezi după trezire să mănânci. Pâine sau făinoase nu reușeam; parcă molfăiam talpă de pantofi. Uneori luam 2-3 linguri de brânză, dar mai mult nu ingera corpul. Cum mie uneori de la dulce mi se apleacă în general, dimineața era și mai și. Am încercat și faza cu a mă culca ruptă de foame.

Nu a mers.

Apoi am fost mai liberă o perioadă și am schimbat strategia. Am zis… nu pot să mănânc decât după 3 ore. Bine. Am luat într-o zi micul dejun după 3 ore. A doua zi, după 2 ore 50. Și tot așa scădeam zilnic 10 minute. Când ajungeam la o perioadă la care nu mai puteam să mănânc, mă opream câteva zile la ea.

Astăzi, dacă nu mănânc în primele 30 de minute de la trezire, un mic-dejun generos, fac urât, îmi vine să bat pe cineva. 😆 Mă trezesc cu o foame de lup, chiar dacă seara nu mă culc așa flămândă. Micul-dejun e acum o parte din obligatorie a zilei, ca spălatul pe dinți.