Despre păr

Ce știe să facă un blogger mai bine?

Să treacă printr-o experiență, să împărtășească anumite lucruri din ea și să adauge și niște chestii generale.

Dacă ar fi să discutăm de păr în general aș vorbi de obsesia mea pentru păr foarte lung, despre cum m-a afectat apa dură de la București structura firului de păr.

Dar eu vreau să vorbesc de data asta despre saloane. De câte ori nu ați căutat salonul ăla… perfect? Pentru că nu toți au norocul să găsească salonul ăla minune unde rămâne abonat pe vecie.

Având în vedere că eu mă tund cam o dată pe an sau mai rar (îmi tai singură acasă vârfurile, deși de când bag ulei de ricin în păr, nu s-a arătat unul despicat), nu prea țin să am un salon căruia să îi fiu fidelă… că poate și dispare până hotărăsc eu să mă tund.

Însă nu pot intra nici în orice salon.

Nu suport saloanele alea în care se vede din stradă cum te tunde. Mai ales că eu cer și spălat, pentru că am eu o păsărică pe creier că înainte de tuns e musai un spălat. Să se uite lumea la mine cum mă spală și cum mă tunde? Neah. Nu ofer spectacole gratuite.

Mă enervează că toți au o fobie cu: „De ce nu te tunzi scurt?”, „Data viitoare poate facem și niște suvițe.”, „Te fac un roșcat superb data viitoare, că ai ten de roșcată.” Și dacă nu vreau??? Dacă nu mă interesează ce se poartă??? Plus… că asta cu tunsul scurt am observat-o și la TV. Unde e o emisiune cu refăcutul stilului și un frizer, ăla o să taie părul cât de scurt se poate.

La capitolul angajați o să fie mereu femeile alea în vârstă care știu 3 tunsori (și 2 sunt anii 80) și frizerii ăia funky tineri care nu te bagă în seamă decât dacă vrei tunsoare asimetrică și 2 nuanțe de păr în cap.

Și mă mai enervează și când trebuie să fac rezervare. Poate că eu sunt ultra-mega-ne-inițiată în domeniul ăsta (de fapt sigur sunt) și o să spun o prostie acum… dar nu mi se pare normal să trebuiască rezervare pentru spălat și tuns. Nu e ca și cum m-ai vopsi sau coafa… nu o să îți ia o oră. Poți face asta cât cucoana stă cu vopseaua în cap sau sub alien (chestia aia în formă de cupolă sub care se usucă doamnele cu bigudiuri, habar n-am cum se cheamă)… de ce trebuie să îmi fac programare.

Însă spaima tuturor e… aia care te tunde mai mult decât ai cerut. Acuma sincer, câte fete nu s-au plâns de asta vreodată? Eu pentru că m-am obișnuit cu asta, cer mereu să fiu tunsă cu câțiva cm mai puțin decât chiar vreau eu.

Așa că am zis să mă tund… că după atâta vreme nu mai aveam nici o formă în față. Și mi s-a subțiat firul de păr și eram filată și nu mai merge așa, trebuie să îl port drept acuma.

Am văzut un salon cât de cât ok, 20 de lei tunsul și 20 de lei spălatul. Mi se părea cam de fițe ca să fie 20 de lei tunsul (atâta e și la un salon de doamne de cartier, adică salon tuns scurt-permanent-vopsit roșcat, numai că acolo îți ia 7 lei în plus pentru breton), iar spălatul părea scump (10 lei în cazul de comparație). Am intrat și am întrebat în ce constă spălatul (întrebare bună pentru că unii doar te șamponează, alții pun doar balsam, alții aplică și tratament). Mi-a convenit oferta de spălare și gata!

Mă servește o tipă… îi zic să taie 5 cm, sperând că o să taie 10. A tăiat minim 15. Uite așa am ajuns de la păr până la fund, la păr până la jumătatea spatele… respiră… respiră… respiră… nu boci în public…

Când să mă termine, intră o babă. Cam dubios pentru că ăsta e genul de loc care pare salon de fiță, foarte scump. Ai crede că ar fi intrat într-o frizerie de cartier. Și tipa care mă tundea începe să râdă la colegele care vorbeau cu o tipă proaspăt ieșită de la epilat. Face o aluzie colegului care stătea degeaba că e rândul lui să tundă, ea e obosită. Colegul din spate, blond oxigenat, cu coafură zburlită tectonică și pensat, se uită cu scârbă la bătrână și se codește.

Pentru o clipă chiar m-am întrebat dacă așa au făcut și cu mine. Adică erau ei doi în spate cât am vorbit cu tipa de la casă și își dădeau coate care să mă tundă… că eu ieșisem de fapt la cumpărături și m-a pocnit să mă tund. Poate eram prea un-cool să mă tundă el. Poate trebuia să mă duc mai office, puțin machiată, ceva toc, nu nemachiată în hanorac și adidași. Habar n-am de moda de mers la tuns. Poate tundea mai puțin dacă știam.

Oare așa fac și fetele de la epilat? Te studiază, îți dau din ochi procentul de curățenie și apoi se ceartă cine te face?

Și de ce naiba nimeresc eu cele mai tăcuți frizeri?

Și m-am săturat de oamenii cu fraza „Părul crește.”, „Și așa e lung.”

Am dreptul de a-mi boci părul cât vreau.