Inițial aș fi vrut să spun… că nu m-aș muta niciodată din locul care mi-a devenit acasă de 4 ani. Și aș fi enumerat ce amenajări aș mai face pe aici. Dar am zis să îmi las inspirația să zboare, mai ales că plimbându-mă prin cartier, mi-a venit o idee.
Undeva, în spatele blocurilor, în zona în care stau eu, e un cartier liniștit de case. Uneori, seara, mă plimb pe acolo ca să scap de gălăgia mașinilor și de vuietul copiilor care fură ultimele minute de joacă. Acolo e totul cald și calm. Nu e trafic, nici de oameni, nici de mașini și din spatele gardurilor se văd grădini. La balcoane atârnă jardiniere. La porți sar câini de talie mare dând din coadă.
Și totuși la doi pași e civilizația și în 10 minute ești la metrou. Ca să nu mai spun că aș rămâne tot în zona asta cu care m-am obișnuit, pe care aproape că aș putea să o ador.
Da… acolo vreau să visez azi că aș sta.
Știu și cum sunt casele acolo. Jos e o sufragerie, bucătărie, baie de serviciu, terasă, două holuri, un antreu spațios. La etaj sunt 3 dormitoare, unul mare și două mici, o baie mare și încă o baie de serviciu.
Grădina din jur e suficient de mare încât să plantez flori, să am un leagăn, un șezlong, o masă în aer liber. Și suficient de mică încât îngrijirea ei să nu fie o bătaie de cap.
Mi-aș lua în sfârșit pisici. Și de ce nu, dacă tot am curte, un câine… sigur Golden Retriever sau un Labrador. Mai bine un Labrador Retriever.
Vreau o sufragerie somptuoasă, dar caldă și familială.
Și bineînțeles, o bucătărie mare, complet utilată, în care să îmi facă plăcere să gătesc.
Dormitoarele… hmmm… unul îl las altcuiva să îl aranjeze… iar altul l-aș pregăti pentru mama și pentru Alex… poate ar veni mai des pe la mine sau chiar s-ar muta de tot. 😀
