Daca vreodata o sa pot spune cu mana pe inima ca am avut un prieten adevarat in cel mai puternic si pur sens al cuvantului, o sa pot spune ca ea a fost.
Ea, cea care m-a apreciat mereu pentru ceea ce simt, care a tinut la mine cu calitati si defecte, care nu m-a fortat sa ma schimb, dar a avut curajul sa-mi spuna unde gresesc.
Ea, cea care m-a invatat sa iubesc dincolo de legaturile de sange.
Ea, cea care m-a invatat ce e PRIETENIA.
Parca a trecut mult timp de atunci… si cat de rar ne-am vedea, cat de rar am vorbi, inca o mai simt aproape de sufletul meu. Ea, care a zis niste lucruri care imi vor rasuna mereu in minte.
“Oricati oameni mai buni am intalni, daca tinem la cineva cu adevarat, tot acolo ne ramane sufletul.”
“frumos….tot ce e legat de tine.stiu ca ai sa ramai ceea ce esti:o persoana inteligenta,o buna prietena si o perfectionista.multumesc ca nu m-ai uitat de acolo de unde esti tu..in lumea celor grabiti,activi….sper sa nu ma uiti..iar daca ma vei uita vreodata iti voi reaminti eu…..cea care te va pastra mereu in suflet…cea care a plans cand ti-a citit pagina de jurnal…..cea care spera ca o consideri..prietena ta.”
