Prietenii mei se mira ce pazim eu si fratele meu de nu vrem sa ii facem mamei nepoti. Bine, s-au mai mirat si altii cand au auzit.
Cert e ca…
Opinia noastra nu se bazeaza pe o copilarie nefericita. Din contra. Mama, bunicul si bunica reprezinta cele mai bune modele parentale posibile; si ca afectiune, si ca devotament, si ca educatie, tot tacamul.
Si poate ca tocmai asta ne face sa nu vrem copiii.
Luandu-i pe ei ca exemplu si ceea ce am mai vazut la viata mea, eu ca personalitate (cu tot tacamul de temperament, caracter si aptitudini), nu consider ca as fi o mama buna. Nu am ceea ce trebuie. Si atunci, de ce sa chinui un copil? (replica asta e de fapt citat din fratele meu)
Dar chiar, de ce?
Daca vreau copiii? Poate.
Dar un copil nu e o jucarie; nu il cumperi de la magazin ca vrei si daca te descurci bine, daca nu, nu.
Prietena mea cea mai buna din liceu zicea mereu ca as fi o mama excelenta. Doar am avut grija de sora mea. Da… cand era sora mea in 3 luni, bunica s-a imbolnavit… mama se ducea toata ziua la spital sa aiba grija de ea (ca asistentele aveau o durere mare in cot), iar eu stateam cu sora mea acasa. Eram intr-a 11-a si invatam stand langa sora mea ca sa fiu acolo cand trebuia sa schimb scutece, sa o adorm la loc… mama venea la 3 ore sa o alapteze. Poate as fi rezistat cu brio mai mult decat saptamanile alea… dar un copil are nevoie de mult mai mult. Nu numai ca bebelus, schimbat, mancare si adormit.
Eu sunt genul de om pasionat de munca… pe mine un serviciu unde sa stau sa dau tot ce e mai bun din mine 12-16 ore ma atrage. Asta e stilul meu.
Eu sunt colerica… ma apuc de o suta de lucruri si nu termin niciunul, am mii de planuri care se ivesc pe moment, mii de pasiuni. Asta e stilul meu.
Un copil nu are nevoie de o astfel de mama… fara timp, energie, care doarme si fara sa se fi nascut el 3 ore pe noapte.
Are nevoie de o fire dedicata ca mama.
Nu vreau sa ajung sa am un copil si eu sa ii reprosez ca din cauza lui am renuntat la o parte din planuri si vise, iar el sa imi reproseze ca nu i-am oferit destula atentie.
Sunt prea multi oameni care fac copiii fara sa fie apti de asta ca sa mai fiu si eu.
Sunt prea multi oameni care isi doresc din n motive un copil (sa ii ingrijeasca la batranete, sa le poarte numele, pentru ca asa trebuie, etc), dar nu se gandesc daca au capacitatea de a face dintr-un copil un om in toata puterea cuvantului. Si pentru ca nu isi dau seama ca nu au “stofa” de parinti, esueaza.
————————————————————————————————————————————————————-
Daca as ramane gravida accidental ce as face?
M-am gandit la intrebarea asta.
Pana la urma nicio metoda contraceptiva nu garanteaza 100% ca ea nu va ramane gravida… ramane un 1%, un 0.01%, un 0.0001%, care e mare in conditiile in care milioane de oameni fac sex in clipa asta, e un procent destul de “periculos”.
Ce as face?
Hmmm… nu pot decat sa ma rog ca macar un tata cu aptitudini parentale sa aiba…
