Ignoranta, asta-i cuvantul

Noi, oamenii, suntem tare prosti. Ne-am obisnuit sa ducem un razboi continuu cu timpul si sa uitam de toate lucrurile aparent nesemnificative, dar care sunt atat de frumoase, atat de naive si care ne pot bucura atat de mult. Raman din ce in ce mai dezamagita de lumea in care traiesc. Traversez un moment de ala in care iar nu-mi gasesc locul.

Parca traim doar de fatada, sa ne mai laudam la X si Y putin, sa-l mai calcam pe Z in picioare pentru a ne fi noua bine, poate asa mai atragem putin atentia si sa-ndreapta reflectoarele spre noi macar cateva minute. Si-s chestii pe care incerc sa le ignor. Si ma prefac ca nu le vad, oricum nu vreau sa am nicio treaba cu toate mizeriile astea, dar, la un moment dat, te poarta gandul si-n directia asta. Intrebari d`astea existentiale, stupide pentru unii, fara raspuns pentru mine. Si-nteleg ca viata o fi de cacat, ca pica facturile peste tine, ca ai copii de ingrijit si mai stiu eu ce, dar palme sa-mi dau daca nu cunosc oameni si mai incercati, dar care n-au uitat ca nu sunt trasi de niste sfori. Si zambesc, frate. Si nu-i intereseaza nici curtea vecinului.

Vreau sa ajut, vreau sa privesc satisfacuta in urma, sa cer rasplata in zambete. Vreau sa ma ajut, vreau sa ma pot exprima, nu doar sa pretind ca fac asta. De ce nu spunem mereu ceea ce gandim? Fac asta constant. Habar n-am de ce, ca nu vreau. Unele chestii chiar sunt peste capacitatea mea de a intelege. Si nu mi se par deloc normale, nu stiu cum pot unii sa actioneze asa anapada, fara sa se gandeasca la consecinte, la cei din jur. Unele lucruri nici nu merita atentia mea, de undele chestii da, nu-mi pasa deloc, dar, totusi, sa fim asa ignoranti?

Si aveam de gand sa va povestesc despre niste initiative frumoase azi, dar n-a mers. Data viitoare. 🙂