Sunt bună la dat sfaturi… și ca interes, și ca documentație. Nu pretind că dau sfaturi bune, dar îmi place să le ofer… îmi place să știu câte puțin din toate (poate din cauza asta e și o mare varză în creierii mei).
Adevărul e că e mai mult decât atât. Majoritatea greșelilor le-am comis la rândul meu deja… așa că dau din experiență proprie, nu doar teoretică și observațională.
Știu… e bine să lași oamenii să greșească, să vadă cum e. Dar privind înapoi, de multe ori mi-aș fi dorit să mă fi împiedicat cineva să le fac.
Și unul dintre sfaturile astea e că prietenii adevărați trec peste orice.
Aici eu însă nu ascult… s-ar putea să fi spus asta altora… că un om care ține la tine trece peste orice.
În viața reală se aplică teoria mea despre oameni minunați. Aceea că doi oamenii minunați ca persoane, pot fi absolut neminunați având o relație de orice fel. Sau mă rog, să nu fie minunați tot timpul.
Firea umană nu e făcută să treacă peste orice. Cu toții avem undeva o limită; uneori dăm de ea prea repede, alteori nici nu o găsim. Doar închipuiți-vă câți amici, prieteni sau câți iubiți ar fi încă în viața voastră dacă absolut nicio persoană sau problemă nu ar fi intervenit în relația voastră; dacă nu vă atingeați limitele.
Unii oameni minunați o să plece la prima greutate, pentru că e limita lor; dar pentru că sunt minunați, s-ar putea să se întoarcă după ce mai rumegă situația o zi sau o lună; sau după ce veți încerca să îi faceți să se întoarcă.
Unii s-ar putea să nu aibă nevoie de greutate ca să plece. Vor pleca din propria prostie. Dar o prostie sau o greșeală făcută vreodată nu te face mai puțin minunat.
Nu fac parte din categoria oamenilor minunați… nu am energia aia care atrage pe toți, bunătatea, inocența sau multe altele care constituie o bucată de minunăție. Dar cineva o dată mi-a dat a doua șansă după ce am plecat, din mândrie proastă și sub influența părerilor celorlalți; nu după o zi, nu după o lună, nu după un an, ci după doi. A avut puterea să vină să mă tragă de mână și să îmi câștige prietenia încă o dată, deși eu greșisem. Și știu că amândouă am avut de câștigat.
Nu o să îmi ascult faptul și o să continui să cred că poate îi pot convinge pe unii oameni să nu fugă de lângă mine la următoarea greutate.
Însă uneori numai dându-ți viața peste cap realizezi cât de dezordine era oricum în ea; și că ai nevoie de o curățenie generală… care durează… care de fapt care nu se termină niciodată.
