Jurnal de tren şi diverse

Cred că vacanţa asta am făcut 1000 de km cu trenul, dar nu regret. Nu îmi place să călătoresc cu microbuzul&co, deci asta e varianta optimă pentru mine.

Când m-am dus la mama am remarcat cu supriză (plăcută) că au schimbat garniturile de tren cu unele de rapid. Foarte comode, cu mai mult loc de bagaje. Călătoria a fost lejeră. Şase ore, şapte oameni şi un câine într-un compartiment. Pentru că, da, cineva venise în tren cu un câine… rasa era din ăia care păzesc oi (sheppard australian, nu ciobănesc românesc). Era cuminte şi drăgălaş, dar a cam tras la mâncarea noastră. Ce tare era că lătra la ăia care vin prin tren să vândă telefoane şi diverse alte chestii, plus la colindătorii enervanţi.

Când mi-am luat biletele de tren, casiera zicea că de ce îmi iau bilet la schimbat cu 5 minute diferenţă între trenuri. Ştiu eu ce ştiu… trenul a ajuns cu 10 minute înainte şi am aşteptat în frig personalul. Şi ăsta schimbat. Din alea vechi, nu mofturi cu săgeata albastră.

Cu acelaşi personal ne-am întors şi de la bunici. Mama, Alex şi fratele meu au plecat tot cu microbuzul, dar cum noi am vrut să zăbovim cu ei puţin, nu i-am însoţit. Când am coborât spre staţie… am făcut cu mâna la microbuzul care a trecut mai repede. Aşa că am mers tiptil spre gară sperând că găsim vreun personal. Şi am avut noroc. 😀 Am putut admira peisajul din pădure. La bunica, bineînţeles că ne-a jucat mult şi cu pisica.

Offf… şi a urmat plecarea… iar drum cu personalul până la un accelerat. De data asta am văzut o căprioară în pădure. 😀

Până la Braşov am mers cu un accelerat particular. A fost prima dată pentru mine, dar cu cine am mers ştia.

Trenurile particulare nu apar pe net pe mersultrenurilor, ci trebuie să te interesezi de ele. Sunt mult mai curate şi liniştite decât cele obişnuite. Bilete se plătesc în tren, la controlor. Preţul e acelaşi cu cele de la un tren obişnuit şi se oferă şi reducerile pentru studenţi pe bază de cupoane, pentru pensionari, copii şi restul. Mi-a plăcut mult amabilitatea personalului.

Contorlorul te ajuta cu bagajele, te invita să îţi alegi un loc, aştepta vreo 10 minute să te aşezi înainte să ceară banii pe bilet, ţinea minte unde cobori şi te anunţa cu 5 minute înainte să te pregăteşti. Trenurile nu sunt cine ştie ce, sunt ca druzinele, aduse din Franţa la mâna a doua, dar cum puţini ştiu de ele, ai oricum unde să îţi pui bagajul. Trenul e eficient chiar şi cu două vagoane că e locomotiva Diesel. Nu lăsau în tren deloc cerşetori, vânzători şi “urlători”. Căldură a fost cu duiumul… noroc că mi-am luat maieu pe sub flanea şi am putut să o dau jos să nu mă topesc. Bine… când a urcat muntele ciu-ciu căldură că au băgat locomotivă electrică şi au oprit Dieselul, dar până la Braşov nu s-a făcut aşa frig.

Drum de vreo 12 ore cu amândouă trenurile şi stat în gări, dar asta e. În autobuz nu te poţi mişca, e aiurea… noi mai suntem şi înalţi şi avem femurul mare, deci cam greu în scaunele alea de autobuz.

Mai urmează întorsul la Bucureşti, dar asta e altă poveste.

PS: Ăsta e un fel de “I am back” scris de la un calculator străin… deci cu multe greşeli