Desi au ramas mai putin de patru ore pana cand trebuie sa ma trezesc, nu vreau sa adorm. Ma simt incredibil. Linistita, n-am intrebari de pus, n-astept raspunsuri, nu vreau nimic in plus. Totul se-ntampla atat de incet, iar sentimentul este atat de placut.
Inexplicabil, dar pentru prima oara n-am nevoie sa ma agat de niciun plan, de nicio imagine clara. E ca un puzzle; piesele sunt imprastiate peste tot, abia daca am reusit sa asamblez marginile. Si nu m-am chinuit deloc, da` deloc. Totul vine de la sine si se-ntampla sub ochii mei mirati, stralucind de satisfactie in acelasi timp.
Locul asta avea nevoie de putina veselie. Acum o are. Nu stiu care va fi deznodamantul filmului si nici nu-mi pasa, desfasurarea actiunii m-a facut sa-mi dau seama ca uneori e divin sa n-ai asteptari. Ramai surprins de consecinte. Nu vreau sa adorm, vreau ca dimineata, in timp ce bajbai ametita prin casa, sa-mi aduc aminte de starea asta si de lucrurile dragalase care au condus la ea.
See you on the other side (in sfanta capitala)! 😀