Nu mă prea mă încântă pe mine să primesc flori.

Deși oricum cineva le taie că primesc eu sau nu, prefer să știu că rămân frumoase în grădini, nu sunt rupte și uscate după 2-3 zile.

Dar nici nu pot să spun că nu m-a bucurat și surprins foarte tare trandafirul pe care l-am primit azi. Fără nici o ocazie specială, fără nici un semn… plus că sincer, nici nu prea îi stau în caracter astfel de cadouri. În general îmi dă bani să îmi iau ce vreau eu, ca să nu se chinuie prea tare.

Dar când am ajuns azi acasă, fratele meu mă aștepta cu o floare. Pentru o clipă am crezut că am greșit casa.

M-a anunțat, desigur, că pentru asta nu o să mai primesc nimic de 1 martie (iar de 8 martie el oricum nu îmi dă nimic, că cică nu sunt mamă). Dar i-a venit pur și simplu să îmi ia azi o floare.

Și dacă tot sunt azi la capitolul flori, vreau să o anunț pe Mâzgălica ceva. 😀 Mi-a încolțit și mie zambila din balcon. Deci sfaturile alea au dat roade. 😀 Să vedem cum evoluează, o să pun poze și când înflorește.

În caz că ați uitat (sau nu ați șitut niciodată 😛 ), am primit astă primăvară un ghiveci cu o zambilă de la cineva, tocmai pentru că îi făcusem morală multă vreme de la buchetele de flori care nu țin decât câteva zile (nu mai găsesc postul ăla). Mă rog, în perioada aia eram și foarte supărată pentru că mai mult de jumătate din colecția mea de flori primite și uscate de-a lungul a patru ani, s-a fărâmat de tot. Nu că era mare… dar tocmai pentru că nu era mare, știam fiecare când și de cine îmi fusese dată…