Prieteniile ieri şi azi

În clasa întâi, o fetiţă cu părul blond şi scurt a vrut să stea cu mine în bancă, încă din prima zi. Apoi au trecut anii, o ajutam mereu la teme, la orice… cum mi-a plăcut să fac mereu. Însă de prin clasa a patra până într-a opta a fost persoana care mi-a arătat pentru prima dată cât de rea poate fi lumea.

Deşi o ajutasem mult, ea mă bârfea, spunea lucrurile oribile despre mine… lucruri care răneau foarte mult fiinţa naivă care eram atunci. Răutatea ei nejustificată se manifesta oricând; ţin minte că o dată m-a făcut în toate felurile pentru că nu i-am suflat când era ascultată (şi ştia că eram prea timidă şi fricoasă ca să fac aşa ceva). Apoi când a ieşit în pauză, pe scări a dărâmat un tablou şi a fost nevoită să îl plătească. Din nou a ţipat la mine că eu aş fi pocit să păţească vreo ceva rău.

În liceu (de fapt după intrarea la liceu, în iulie, când a făcut viitoarea dirigintă o semi-întâlnire preliminară cu noi) o fată a întârziat şi cum singurul loc liber era cel de lângă mine, în prima bancă de la mijloc, s-a aşezat lângă mine. Şi acolo a revenit şi în toamnă. Deşi n-am ştiut să apreciez asta mereu, ea a fost cea mai bună prietenă pe care am avut-o vreodată, o parte foarte mare din inima mea, o persoană la care încă ţin foarte mult. E persoana care m-a ajutat să mă dezvolt emoțional și relațional, cea care mi-a arătat cum să văd frumusețea din oameni.

În facultate, la primul seminar, s-a aşezat lângă mine o fată micuţă şi simpatică, care a devenit colega mea de bancă la toate seminariile 2 ani şi jumătate, deşi nu există aşa ceva la facultate. A fost cea ma simpatică prietenie circumstanţială şi mă bucur că totuşi de fiecare dată când ne întâlnim vorbim cu poftă.

——————————————————————————————-

În generală aveam o colegă cu care mergeam acasă. Vorbeam vrute şi nevrute. Apoi am aflat că mă minţea mereu… era cea mai mare mitomană posibilă.

În liceu aveam o colegă cu care mergeam acasă. Vorbeam vrute şi nevrute. De faţă cu alţii mă ignora.

În facultate aveam o colegă cu care mergeam acasă. Vorbeam vrute şi nevrute pe metrou. Acum nu mai avem acelaşi program şi nu mai vorbim.

——————————————————————————————-

În clasa a patra mi-a spus cineva cum că ar fi invidioasă pe mine că învăţ mai bine. Cred că a fost prima dată când am observat-o. Şi în mod bizar de atunci am devenit bune prietene. O prietenie care a durat foarte mult timp.

În liceu aveam o prietenă cu care mergeam la olimpiade. Venea mereu la mine, mă duceam mereu la ea, eram de nedespărţit. Stăteam seri în şir găsind porecle la băieţi, rezolvând probleme de matematică şi fizică, ascultând muzică, jucând jocuri idioate de la miniclip. O credeam o prietenă adevărată. Apoi ea şi-a dat seama că nu sunt suficient de sociabilă şi “cool”; iar prietenia noastră a încetat.

În facultate am cunoscut o fată foarte sociabilă şi vorbăreaţă, mereu veselă. Deşi eu eram aia tăcută şi anti-socială, am devenit prietene. M-a împins mereu afară din anonimatul ei, m-a ajutat să devin mai încrezătoare în forţele proprii. M-a reînvățat să râd cu poftă într-o perioadă în care eram prea ocupată cu a-mi fi dor.

——————————————————————————————-

N-aveam nici 6 ani şi ne jucam în casa bunicilor de-a “Frumoasa şi bestia”. El era Gaston, eu eram Belle şi fratele meu era tatăl lui Belle. Părinţii lui erau mereu plecaţi în delegaţie şi îl lăsau la bunicii mei uneori cu zilele. Ne plăcea. Apoi s-au mutat definitiv în altă parte şi a plecat. Corespondam; îmi plăcea să îi scriu scrisori. Apoi a apărut internetul şi a fost mai uşor. După atâţia ani împărţim acelaşi oraş ca locaţie şi continuăm o prietenie lungă şi frumoasă.

În primară şi generală mă băteam cu băieţii; aveam nişte colegi de clasă răutăcioşi, care mă porecleau, se legau de mama… era dureros şi nu ştiam cum să ripostez altfel.

În liceu cel mai bun prieten a fost primul meu iubit. Poate imaturitatea şi lipsa experienţei de viaţă ne-a făcut să încurcăm la început lucrurile. Îmi plăcea să îi găsesc iubite, să îl ajut să le cucerească, să le cumpere cadouri. Îmi părea băiatul ideal cu relaţia ideală, chiar dacă nu era pentru mine. Dar în timp a început să îşi înşele iubita am fost atât de dezamăgită de el încât am rupt prietenia.

În facultate… cineva mă face să râd mult, foarte mult.