Scrisoare deschisa

Da, aceasta este o “scrisoare” catre toti cei care sunt de cel putin 10 ori mai intelepti ca mine, chiar daca nu incepe cu “draga” urmat de virgula. Accept si sfaturi. Mhmm, ce ma mananca degetele.

Cum la 2 ani inveti sa vorbesti, la 7 sa scrii, la 18 Mada si-a dat seama de un lucru: omul este foarte egoist. Din (ne)fericire sunt om si m-am ales cu aceasta caracteristica stupida. Involuntar or` ba. Si cand spun egoista, nu ma refer la partea materiala. Zilele trecute faceam treaba prin casa, prilej pentru care am lasat televizorul sa turuie. Si am auzit o tante, astrolog fiind ea, sau ceva de genu`, cum caracteriza zodia leu (eu mi-s), in functie de cadourile pe care le prefera nativii.

A mancat ciuperci la greu, pentru ca eu nu ma regaseam deloc in spusele ei. Incepand de la venerarea aurului de care vorbea duduia, care nu-mi place de nicio culoare, si terminand cu alte porcarii. Come on, daca ma cunosti cat de cat, stii ca-s capabila sa ma bucur pentru un fir de pai, prin simplu` fapt ca Xulescu si-a adus aminte de mine si s-a gandit sa rupa paiul ala din pamant.

Nu stiu sa descriu exact ceea ce simt acum. Nu stiu cum am putut sa ma consider o persoana ghinionista cand: am doi parinti care tin la mine ca la ochii din cap, un frate nazdravan si istet care ma face mandra ca e al meu, la asta adaugandu-se o mare multime de persoane ce au incredere in mine si ma suporta, in ciuda firii mele complicate. Zau, asta am descoperit zilele astea, is multi, iar eu batuta-n cap. Ei se stiu, deci ar trebui sa se simta si vecina de la parter. (si zic asta in ciuda lucrurilor neplacute care s-au intamplat, pentru ca astea se sterg din memoria mea numai prin simplu fapt ca ei EXISTA, si exista in viata mea).

In ultimul timp am cunoscut oameni tristi, dar care stiu sa zambeasca (ma simt ca reporterii de la PRO care incearca sa dramatizeze din plin situatia, dar asa este).

Pe langa asta, azi ma gandeam la niste aspecte pe care le stiam, dar nu m-am oprit niciodata asupra lor. Ma gandesc ca, sa-ti moara bunicul in brate, sa-ti vizitezi tatal la morga, dupa sa fii nevoit sa-ti intretii mama si cei doi frati, asta la o varsta de 20 de ani, n-o fi minunat. Si nici sa-ti moara copilul la nastere n-o fi grozav. Si da, is chestii petrecute la mine in familie, dar nu-s eu protagonista. Si cate ar mai fi.

Nici noi, generatia asta de 4 veri, cati am, n-am dus-o in puf, dar, facand o mica-mare balanta, am fost mai norocosi decat un norocos.

Si acu ma intreb: cu ce drept se plange Mada din orice nimic? Cu ce drept se plang altii din orice prostie? Cu dreptul de a fi egoisti. 🙂 E ceva de genu`: cine a fost mai intai, oul sau gaina?