Se spune că acolo sus avem niște îngeri păzitori

… și unii am fost învățați să ne rugăm la ei în fiecare seară…

Mă rog și eu de ani de zile și nu mă pot dezobișnui. Și m-am gândit la cine mă rog.

Nu cred că am un înger păzitor; viața mi-a arătat că am mai mulți. Și nu sunt undeva sus, ci aici lângă mine. Sunt acele persoane care mi-au fost alături în clipele cele mai grele. Sunt oamenii care au stat pe capul meu și nu m-au lăsat să intru în depresii. Sunt aceia care știu să-mi schimbe și cea mai urâtă zi cu un zâmbet.

Sunt oamenii care se sforțează să se cuibărească în sufletul meu chiar dacă le pun opreliști din frica de a nu-mi deschide sufletul. Sunt oamenii care îmi oferă o îmbrățișare spontană când mi-e prea frică să le-o cer.

Sunt persoanele care țin la mine așa cum sunt, cu calități și defecte, și nu încearcă să mă schimbe după bunul lor plac. Sunt persoanele care doar fiind alături de mine m-au făcut mai bună și m-au învățat să mă plac mai mult pe mine însămi.

Sunt aceia care mă învață să nu mă mai tem și să nu deznădăjduiesc.

Sunt aceia care m-au învățat să iubesc.

Și mă rog la ei în fiecare seară; pentru a rămâne mereu lângă mine; oricât aș greși în fața lor.