Nimic mai neadevărat uneori.
Din cauza copacilor infloriți, am alergie, deci nasul înfundat tot timpul, sinusurile cu problemele de rigoare… stau cam prost cu simțul mirosului.
Și e aiurea… e ca la răceală când nu mai simți gustul la mâncare (căci toată lumea știe că gustul fară miros dispare aproape)… și cafeaua are gust de apă…
——————————————————————————————————————————————————————-
M-am enervat și m-am tuns singură.
Nu m-am mai dus la coafor sa zică lumea că dau bani degeaba că nici nu se cunoaște că mă tund… vroiam să conving pe cineva să mă tundă și n-am reușit. M-am enervat, am luat foarfeca, m-am dus in baie, mi-am tuns ultima treaptă de filaj care mai avea 3 fire. După aia vreo 3 zile la rând m-am mai tuns 2-3 cm că mi se părea că n-am tăiat nimic.
Și mă duc eu mândră să mă laud la o prietenă ce bine m-am tuns singură.
Aia se uită, se tot uită… zice că nu m-am tuns. Moment de mândrie că m-am tuns bine. Nu… îmi zice că am lăsat un laț lung aiurea, dar nu se cunoaște că e prea lung și că trebuie să mă tund și eu… măcar până la jumătatea spatelui să se cunoască.
Mă întorc acasă, tund lațul ăla, și îi dau dreptate… dacă stau să mă gândesc bine… chiar pare părul mai lung ca înainte.
Dar și așa… e bine pentru tuns singură… că iar îmi trebuiau 3 luni între hotărârea de a mă tunde și ajunsul efectiv la coafor.
Mama când a auzit că mă tund s-a speriat. Data trecută când m-am tuns după o pasă proastă, m-am tuns până la umeri de nu mă recunoștea nimeni. Din fericire trec prin pase proaste o dată la 4-5 ani… deci nu duc prea des lipsa părului meu lung…
