E una din frazele care mă incomodează.
Nu îmi place, nu îi văd sensul.
Oricum, până am venit in București n-am avut de-a face cu ea.
Nu e vorba de acel ”te pup” spus persoanei iubite. Nici de prieteni (că ai mei nu folosesc așa ceva).
Ci de colega cu care ai vorbit de două ori în viață și te sună să te întrebe ceva. Sau de Cutăreasca, amică a lui nu știu cine care te sună să te invite la o petrecere/un grătar/ un revelion/alt eveniment unde n-are oameni destui. Sau orice altă persoană complet neapropiată de tine, care nu te-a pupat pe obraz nici la ziua ta. Pentru că nici măcar nu știe când e.
O fi vreun reflex… dar nu înțeleg gesturi de ”afecțiune” așa spontană.
Mai ales că eu n-am folosit niciodată așa ceva… mă rog, o persoană mai apropiată a spus că într-o seară, după ce mi-a zis ”te pup” am zis și eu același lucru. Eu eram adormită în seara aia… deci nu știu ce să spun., dacă să îi dau dreptate sau nu.
————————————————————————————————————————————
Asta îmi amintește din una din fazele ce țin de partea de regină a gafelor și aiurelilor din personalitatea mea.
Era o colegă cu care mă înțelegeam mai bine. Era cu spusul ”te pup” în loc de pa. Era oricum, genul ăla de persoană dulcică, heppy-heppy-joy-joy, mereu deschisă și bine dispusă. Și aveam și id-ul de mess al iubitului ei, coleg tot cu noi.
Nu prea vorbeam noi (eu și el, nu eu și ea), așa că am fost surprinsă că m-a contactat pe mess să mă întrebe câte ceva de ceea ce lucram noi. Însă folosea emoticoane zâmbicioase multe și zicea ”te pup” la sfârșitul conversației, încât eu mi-am dat seama că de fapt vorbeam cu iubita sa… adică nu era primul caz în care stau iubiți la unul din ei acasă, și stau pe mess împreună, etc. Adică nu era primul caz întâlnit de mine. În plus, eram în aceeași situație cu numerele de telefon… mă suna ea de pe vreo 2-3 și cel puțin unul era al lui (nici acum nu știu care).
Și mai ales pentru că persoana cu care discutam pe mess era drăguță în exprimare, iar el cât vorbisem cu el (de vreo 2-3 ori) era foarte rigid și chiar mi-a lăsat impresia că mă considera antipatică.
Și mai era acel ”te pup”, care eu nu l-am auzit decât de la fete.
Iar situația s-a mai repetat; tot același tipar… mă contacta cu diverse întrebări și eu deduceam din discuție că vorbeam cu ea.
Până în ziua în care am continuat cu ea discuția de pe mess din seara precedentă când ne-am întâlnit… despre care ea nu știa nimic. Și mi-am dat seama ce greșeală făcusem și îmi venea să intru în pământ de gafă.
Atunci am aflat ce înseamnă doi oameni care chiar se potrivesc. Vorbesc la fel, folosesc aceleași sintagme, aceeași exprimare… tot… Dacă nu le auzi vocea, nici nu faci diferență între ei.
