După atâta vreme petrecută în blogosferă mi-am dat seama cât de mult lipsește un feed-back bun.
Și la feed-back nu mă refer ca număr de cititori/comentatori; nu atâta vreme cât cele mai multe bloguri care au cifre mari nu sunt decât reproducătoare de știri; sau de vedete, unde factorul de atracție e altul.
Ci la cel pe care îl primesc blogurile mici sau medii, cu caracter ușor personal și o doză peste normal de creativitate.
De multe ori comentariile de tip feed-back se învârt în jurul acelor „frumos articol”, „felicitări”, „drăguț” și altele de genul, care hai să recunoaștem, nu sunt cea mai relevantă măsură a calității. Poate au o sămânță de adevăr… că dacă era praf articolul poate închideau pagina fără să scrie nimic. Dar tot rămâne doza de complezență, de „hai să zic ceva frumos ca să mă mai viziteze, ca să mai comenteze la mine pe blog”.
Și totuși cu feed-back-ul pozitiv nu stăm atât de rău cum stăm cu cel negativ.
De pildă de multe ori văd atitudinea „dacă nu îți place, este un X mic în colțul din dreapta al ecranului”, „aici scriu ce vreau”. Nimeni nu îți spune să îți schimbi stilul doar pentru că 2, 3, 10, 100 de persoane nu gustă felul în care scrii. Dar ar trebui să fim în stare să reflectăm măcar un minut. Vorba aia, dacă 10 oameni îți spun că ești beat, poate ar trebui să te culci. Iar cum noi avem libertatea de a scrie ce vrem, alții au libertatea să gândească și să comenteze ce vor. Poate, într-un caz din 100, îți vei da seama că lipsea într-adevăr ceva, vei cizela și va ieși ceva în stilul tău, dar un pic mai bun. Și asta nu e chestie de bloguri, ci de viață în general.
Ca să nu vorbesc de câte feed-back-uri negative au fost oprite, șterse, băgate în trash…
Însă și atitudinea asta de ignorare a feed-back-ului negativ e de înțeles. De multe ori acesta nu are nici cea mai mică doză de obiectivism. În spatele unui proxy, cu o adresă de mail aiurea, poate fi de fapt un cunoscut sau un cititor fidel care atacă, un om care are ceva cu tine și nu găsește altă metodă de răzbunare. Dar tocmai datele aiurea fac ca feed-back-ul negativ să fie agresiv, ușor nefondant, injurios și trece de multe ori ca o jignire gratuită aruncată în doi peri.
O jignire care de fapt nu ar trebui să conteze și nici măcar să deranjeze/enerveze (deși am observat că obține acest efect de multe ori).
Și tocmai de aceea, pentru că nu vei putea să faci unii oameni să fie obiectivi, să lase deoparte orgoliile personale și „curajul” excesiv dat de anonimat, feed-back-ul negativ ar trebui să vină măcar din partea celor care se abțin sau aruncă de complezență comentarii părtinitoare. Pentru că faptul că folosesc o identitate concretă (deși virtuală), faptul că își asumă statutul față de cel care scrie, faptul că își asumă anumite lucruri (nu aruncă două cuvinte și pleacă) asigură o doză de veridicitate.