Zâmbete și lacrimi

Mă simt ciudat… toți colegii mei din liceu sunt în febra licenței… și eu încă mai am în față o bucată bună de facultate…

Nu e vorba de statut… eu încă învăț și ei sunt în clasa ”muncitoare”, că și eu sunt pe acolo… Dar mă simt ciudat… de parcă nu mai suntem în aceeași generație… parcă a mai fugit din timp între noi.

Dar parcă nu regret. Datorită colegilor mi-au fost dragi și anii de facultate. Zâmbete, râsete, discuții.Am avut parte și în liceu și în facultate de băieți bârfitori… dar bârfitori-bârfitori… noroc că erau și simpatice, de li se iertau greșelile.

Și eram cu colega mea (scuze, dar e una, că alta n-am… poli stufff) în pauză și intră altcineva în sala de curs și ne spune că ne bârfeau băieții de la noi în grupă. Nu știu ce au bombănit acolo, dar nu ne-au scos azi din poreclele Aspirină și Paracetamol.

—————————————————————————————————————————————————–

Am spus că am o colegă, nu? Aveam 3, dar 2 sunt plecate cu Erasmus. Vorbeam de grupă… că în serie suntem mai multe fete… vreo 30, adică o fată la 3 băieții.

Când am început facultatea erau 2 blonde. Acum sunt 20, prin trecere treptată.

Nu știu ce e… dar e o molimă.

Și în principiu n-am nimic cu blondele. Dar am o problemă cu faptul că unele țin să se facă blonde, doar că e la modă… și nu le stă bine. Mai ales cele care se fac blonde, deși erau brunete sau pana corbului. Și după aia li se văd sprâncenele negre… hai treacă-meargă. Dar un lucru e sfânt: dacă te chinui să te faci blondă și să te menții… epilează-te pe mâini! Oricât de scurt, subțire, nevizibil e părul de pe mâini… tot păr negru e!!!

——————————————————————————————————————————————————————-

Colega mea îmi zicea zilele astea, când observăm că încă una s-a făcut blondă, că ar trebui să ne facem probleme.

Mă uit la ea și strâmb finuț din nas: ”De ce? Tu ești deja blondă. De la natură!”