Părinţii sunt nişte mincinoşi. Clar. Singur. Indiscutabil. De ce? Uite de asta:
Orice puşti după ce se naşte şi mai creşte un pic se întreabă: Eu cum pana mea am apărut pe lumea asta? Bineînţeles că nu v-a găsi un răspuns şi că prima dată se duce la mă-sa şi o intreabă acelaşi lucru. Mă-sa îl va trimite la tat-su. Ştim cu toţii că femeile sunt fiinţele alea care evită să răspundă dacă ştiu că vor fi prinse cu minciuna.
Tat-su sigur îl va trimite înapoi la mă-sa pentru că nu are timp de el, uitându-se la meci. Povestea se repetă până când unul din părinţi îi va spune sec: Te-a adus barza!
Dar de ce trebuie să minţim copii? De ce să-ţi fie ruşine să îi spui copilului că e rezultatul unei partide/seri/nopţi de dragoste/sex/amor/fu**i?
N-am înţeles niciodată cu ce a greşit pasărea asta ca să se dea vina pe ea când trebui să îi spui unui plod cum a aterizat el pe pământ. De ce nu l-a adus o curcă?
Copilul va fi marcat de acest răspuns dat de părinţi şi când va vedea prima dată o barză va arunca o piatră spre ea, eventual spunând: Ce pi**a mătii ai adus-o şi pe sormea? Ca să impart cu ea calculatorul pentru facebook, aaahh…
Aşa că m-ai bine îi spui copilului adevărul sau… sau cumperi două calculatoare pentru facebook.
