Dacă minţi, cu siguranţă baţi pasul pe loc

Am vrut să scriu un articol despre viaţa despre student. L-am trecut în rezervă. Îl voi scrie, nu ştiu când, dar îl voi scrie.

Între timp mi-a venit altă idee. Mă întreb dacă există oameni care să nu mintă. Probabil că nu, de fapt cu siguranţă NU. Şi eu mint, şi tu minţi, şi el/ea minte mai bine sau mai puţin bine. Dar cu siguranţă nu e bine. Niciodată nu vei ajunge foarte departe când minţi. Vei bate pasul pe loc.

Sunt momente când trebuie să recunoşti. Mereu e mai bine mai târziu decât deloc.

Trebuie să fii sincer, chiar dacă adevărul doare, şi doare chiar tare uneori. Oricum te vei scăpa peste o zi, o săptămână, o lună sau un an, sau poate chiar peste 10 ani. Aşa că mai bine spui din prima adevărul. Orice om greşeşte şi atunci e normal să fi iertat când minţi. Dar cu toate că poţi fi iertat o dată, de două ori, de..n ori, sigur nimeni nu va avea destulă răbdare să te ierte când minţi mereu.

Tu cât de des minţi? Dar de câte ori te dai de gol după aceea?

Lasă un răspuns