Pur și simplu, nu toți suntem proști, dar toți facem prostii

Cum prostia e imensă și complexă, se poate discuta foarte mult pe baza ei… foarte mult. Dar nu suntem aici să epuizăm acest subiect.

Prostia, simplu și clar, se demască prin vorbe și fapte. Dincolo de asta devine complicat. Uneori e evidentă și uneori nu prea. Uneori e ocazională și nedemnă de luat în seamă. Și cuprinde și multe aspecte. Una e aia crasă. E însă prostie și să nu ai grijă de sănătatea ta, e prostie și să dai cu piciorul la o mare șansă, e prostie și să nu fii atent și să ai un accident, e prostie să te bagi aiurea într-o ceartă, etc. Pur și simplu, nu toți suntem proști, dar toți facem prostii.

Lista mea? E greu să o fac fără să mai repet ce au spus alții.

1. Unii cum deschid gura, îți demonstrează că sunt proști. Asta o spune toată lumea și e și cam evident. Însă uneori prima impresie poți să ți-o schimbi și să descoperi că „Uite ce prost e și ăsta”, totuși are niște rotițe ce mișcă prin căpățână. Totuși într-o polemică ți se arată prostia umană mai mult ca sigur. Un om prost în primul rând vine cu argumente proaste într-polemică. Iar dacă te dai om deștept, atunci desigur că știi care sunt argumentele de om prost. 

„Opinia este regina lumii, prostia este regina capetelor seci.” Sébastien Chamfort

2. Și nu numai chestia asta. O să vezi că un om prost nu e capabil să poarte o discuție în contradictoriu constructivă, fără a da în ceartă.

„Spiritul de contradicție este personalitatea prostului.” George Călinescu

3. O formă de prostie mi se pare închiderea la minte. Că doar ideile noi, numai cât le procesezi (nu neapărat să le adopți ca stil de viață, dar să încerci să le înțelegi), îți antrenează neuronii și îi flexibilizează. E o prostie să consideri că numai așa cum spui și faci tu e bine; oamenii sunt diferiți, situațiile sunt diferite.

„Nu există un om mai nedrept decât cel ignorant, care crede că numai ceea ce face el e bine.” Terențiu

4. O prostie mare e să nu te informezi. Că la asta e bună cultura generală. Să îți știi drepturile, să nu te tragă alții pe sfoară. Să îți știi corpul, să știi când dai peste un medic prost care mai mult îți pune în pericol sănătatea. Să știi ce semnezi când semnezi ceva, nu să te facă banca sau șeful cum vor ei că nu ai citit cu atenție. Să știi câte puțin din toate, să nu te ia alții drept prost și să facă ce vor din tine (păi și ești în domeniul ăla dacă te fraieresc așa ușor).

„Lenea e sinonimul prostiei. Pentru că numai prostia e mulţumită în suficienţa ei.” Aurel Dumitrașcu

5. Venind spre ceva mult mai puțin generic (pentru că altfel nu o să îmi iasă 10), consider o prostie și ceea ce fac unii părinți, impunându-se asupra copiilor asupra meseriei lor. Dacă tu vroiai să fii ceva și nu s-a putut, nu îți forța copilul. Dacă tu ai o meserie, copilul nu e obligat să o urmeze. Asta face parte din prostiile pe care părinții le fac și ajung să își îndepărteze copii. Mai e și aia cu „Copilul trebuie să mă depășească.”; da, noi oamenii trebuie să evoluăm. Dar dacă ceri copilului să facă doctorat sau master doar că tu ai facultate și trebuie să te depășească… ce o să facă strănepoții tăi? 10 masterate și 5 doctorate, plus 14 facultăți? Sau dacă copilul tău vrea să fie doar artist și vrea să picteze sau să cânte, nu vrea să stea prin școli? Sau vrea să fie sportiv, nu să stea la carte?

„Copiii sunt nevoiți să suporte prostia celor mari până când și ei se fac mari.” Jean Anouihl

6. Prostie e și să nu te gândești la viitor.  E frumos să trăiești fără griji, de pe o zi pe alta… dar cu toții putem muri în orice clipă. Orice ai lăsa după tine, că e o întreagă familie sau o mâță, trebuie să te gândești ce se va întâmpla cu ei după. Și ne e vorba doar de alții sau de moarte. Că e vorba de boli, probleme financiare sau de sănătate, e o prostie mare să nu te ocupi și de ce poate urma. Nu să îți faci buncăr sau să economisești și ultimul leu. Dar să pui un pic deoparte, să te gândești la 2-3 soluții, să faci un curs suplimentar că nu știi când îți trebuie, să lași acte bine făcute în urmă cu reguli lăsate în urmă (era acum mulți ani cazul unor părinți bogați, care au murit ambii într-un accident lăsând un copil singur, cu o avere imensă, pe care se certau toate rudele; cât îți ia să faci o hârtie ca în caz că mori lași copilul lui cutărescu?; bine că te gândești 10 zile la culoarea camerei copilului și 6 luni la nume, dar în 10 ani nu îți vine în minte cui îl lași).

„Prostia nu are nici o grijă.” Wolfgang von Goethe

7. Să te îmbeți. Asta și orice chestie care îți distruge neuronii (parcă și unele droguri fac asta) e prostia supremă. Adică nu numai că ești prost și te pui în situația de a nu te controla (câți oameni nu au făcut accidente și crime la beție, deși trezi nici nu au dat o palmă cuiva), dar îți și omori restul de inteligență care ți-a rămas.

„Cei inteligenţi îşi petrec timpul cu poezia şi ştiinţa; cei proşti, cu vicii, somn şi certuri.” Hitopadeca

8. Asta o facem cu toții și e una din dovezile că în fiecare zace puțină prostie măcar… prostia de a judeca fără să știm cum stau de fapt lucruri (cred că toată lumea are măcar un punct în leapșă în care face asta ). Da, unii mai fac greșeli sau „greșeala” de a se comporta diferit de cum consideră lumea „normal”. Dar de ce să judeci dacă nu cunoști? Nu știi în ce situație disperată era omul (poate ești norocos și nu ai trecut prin greutăți, că poate la disperare făceai și mai rău). Nu știi ce e în sufletul lui. Nu știi ce știe el.

„Ignoranţa este izvorul tuturor relelor.” Rabelais

9. Să arunci cu bani când nu ai. Cu prostia asta eu am crescut. Oameni care câștigau puțin, că era un pricăjit de oraș, dar vroiau să trăiască sus. Oameni care mâncau 3 zile după salariu doar delicatese și restul lunii cartofi și fasole. Oameni care într-o zi își beau salariul sau ajutorul de șomaj. Femei care lucrau la încălțăminte, mâncau fasole și cartofi, își țineau copiii cu haine de la second-hand, nu le luau cărți și jucării, dar lor își luau haine de blană, costume, aur, ca să nu se facă de rușine la nunți/cumetrii și ședințe cu părinții. Familii întregi care trăiau la limită cu tot, făcând foame, stând la frig iarna, economisind de unde nu se putea, ca să meargă să își ia de două ori pe an, din cel mai mare oraș și cel mai mare mal, haine de firmă.

„Nu există o mai mare sărăcie ca neștiința.”

10. Pentru cei care au de comentat prea multe…

„Este o prostie să încerci să convingi pe cineva că nu eşti prost; vei reuşi contrariul: îi vei elimina orice dubii.” legile lui Murphy